Dar cât s-a râs! O seară „de băieți” (remarcați lipsa doamnelor de pe scenă), care a pornit, cum glumea Matei Martin, de la o discuție despre fotbal. Sau care ar fi putut fi toată despre fotbal, mai ales că simpaticul și tatuatul brazilian Tony Marques chiar despre asta a citit, povestea unui copil al cărui tată a fost un cunoscut jucător. Nu știu dacă a fost el sau portugheza în care a citit, dar fragmentul a sunat foarte bine. Tony e un personaj interesant în sine și face FLUPP – primul şi unicul festival internaţional de literatură organizat în favelele marilor oraşe braziliene.
Ziua 3 de FILB 2014, cea în care s-a râs mult. Invitați: Tony Marques, Marius Daniel Popescu, Emilian Galaicu-Păun, Petre Barbu și Marius Chivu. Moderator: Matei Martin
Emilian Galaicu-Păun a citit din Țesut viu. 10X10, o lectură dinamică dintr-un text cu nerv care, pe mine cel puțin, m-a făcut să-mi pun cartea sus pe lista de lecturi. Nu vă spun decât că textul era cu un buclucaș portret al lui Lenin. Petre Barbu, timid și reținut, a schimbat registrul cu un fragment din Marea petrecere, un roman de a cărui apariție soția lui nu a știut. Asta da discreție!
Complet la polul opus a fost Marius Daniel Popescu, scriitorul stabilit în Elveția, cu un succes enorm în spațiul elvețian-francez (câștigător a multe premii literare, printre care prestigiosul Premiul Robert Walser) și cu o prezență… explozivă. El a citit începutul din Culorile Rândunicii, cea mai recentă carte a sa (a doua dintr-o trilogie ce începe cu Simfonia lupului, ambele excelente), un text dur, despre moartea mamei.
Cât despre Marius Chivu, a citit un fragment din Vieni qua!, una dintre povestirile din Sfârșit de sezon. Cu un băiat, o fată, un cort, discuții glossy, un buldog francez și o plajă. După cum se știe, Marius este un mare susținător al prozei scurte și, cu acest volum, arată că îi stăpânește foarte bine mecanismele.
Discuțiile s-au dus departe, uneori au ajuns în absurd, și bine au făcut pentru că, cum spuneam, mult am mai râs. Matei i-a întrebat despre actul scrisului, solitar în esență, în raport cu textul ca artă performativă, ca lectură și întâlnire cu cititorii. Tony Marques a vorbit despre voce, ca bază a comunicării și a literaturii, în sine. Și a spus ceva care mi-a rămas adânc în minte, anume că, prin scris, ia o vacanță de la el însuși. Și că „în realitate, rețelele sociale sunt despre povești”. Pentru el, scrisul e și o îndepărtare de moarte.
„Toate cărțile mele vin din bibliotecă”, spune Emilian Galaicu Păun, referindu-se la referințele livrești, la scrisul pe îndelete. Atunci când scrie, își rostește textul, astfel încât să știe că poate rezista lecturii. Pentru Petre Barbu, căruia îi e greu să vorbească despre scrisul său, literatura e rezolvarea unei crize. Crede că vorbele nu au nici o valoare să împingă textul și că, odată scrisă, o carte nu-ți mai aparține. „Cred cu tărie că anumite cărți ne caută ele pe noi”, mai spune el.
Marius Chivu a văzut întotdeauna scrisul ca pe un proces în doi timpi, care-i produc ambele mare plăcere, unul solitar, de scris, și altul de întâlniri cu oamenii și discuții. „E o formă de magie la mijloc”, spune Marius, pe care o asigură literatura.
Marius Daniel Popescu a dinamitat scurt și colocvial viziunea ușor idealistă a celorlalți despre scris. „Suntem aici să ne masturbăm un pic cu scriitorul, cu solitarul, cu magia. E o prostie, un mit chestia asta cu scriitorul solitar, scriitorul nu e mai solitar ca alții. Fiecare are solitaritatea lui, care nu e mai mică sau mai proastă ca a celorlalți. De ce trebuie să fie scriitorul mai tare ca ceilalți? Te aduc ăștia la festival cu solitaritatea ta”. Cum ne-a obișnuit din alte discursuri ale sale, Marius Daniel Popescu demitizează imaginea scriitorului, pune semnul egal între scriitor și orice altă meserie (el fiind, de fapt, șofer în Elveția).
Cum spuneam, autorii prezenți s-au destins, au râs, au făcut multe glume, s-au spus anecdote și povești, s-a filosofat un pic, au trecut de la masturbare la Putin, de la favele la reviste și de la tatuaje la fitness-ul care ne ține în formă pentru scris (și la Tony se vedea asta :); ne-a plăcut și când și-a arătat tatuajele și a spus povestea lor).
Tony Marques a povestit despre festivalul din favelele braziliene, despre viața dură de acolo și despre copiii care vor să scrie literatură, uneori abordând teme inedite (de exemplu francezii, când, de fapt, copilul care scria despre ei nu întâlnise vreodată un francez), despre marginalii și despre viața de acolo. Despre sărăcie vorbește și Marius Daniel Popescu, spunând că trebuie să învățăm fericirea de la cei săraci care găsesc bucurie în lucrurile simple. Marius Chivu a amintit și de jena de a spune că ești scriitor, pe care a întâlnit-o la mai mulți autori, iar Emilian Galaicu-Păun a spus cum îl motivează pe el timpul, mai precis deadline-urile.
E fain să vezi scriitori discutând atât de relaxat, fără mâini la tâmplă, vorbind firesc despre viață și scris, mai ales atunci când sunt foarte diferiți între ei. Când ai un Petre Barbu tăcut, introvertit și timid, alături de un Marius Daniel Popescu vulcanic, un Emilian Galaicu-Păun simpatic, alături de un Marius Chivu la fel de simpatic și un brazilian care se adaptează repede la „realitățile românești”, știi că seara e una reușită. 🙂
Seara s-a terminat cu greu, cu chef de vorbă, iar discuțiile au continuat pe terasă, la un vin. În seara aceasta, discuțiile sunt dedicate SF-ului și fantasy-ului, o premieră pentru un festival românesc de literatură, și sunt urmate de cocktail. Vă așteptăm!
• Lectură Paul MCAULEY (Marea Britanie) – din romanul Războiul liniștit; ediția în limba română, apărută în 2014 la Editura Paladin, în traducerea lui Nicu Gecse
• Lectură Richard MORGAN (Marea Britanie) – The Dark Defiles, în curs de aparitie, fragment tradus din limba engleză de Roxana Brînceanu
• Lectură Sebastian A. CORN (România) – din romanul Ne vom întoarce în Muribecca, apărut la Editura Nemira în 2014
• Lectură Michael HAULICĂ (România) – din romanul Transfer (ediție revăzută), publicat de Millennium Books, în 2014
• Open Talk – moderator: Oliviu Crâznic
• Cocktail, oferit de Ambasada Elveției în România și Swiss Sponsors’ Fund, în onoarea scriitorului Marius Daniel Popescu
Pingback: FILB 2014 | Colierul de perle al bunicii