Majoritatea autorilor sunt conștienți că, atunci când publică o carte, vor exista și cititori care n-or să fie pe aceeași lungime de undă cu ei.
Însă, în timp ce un cititor obișnuit va închide volumul și-l va abandona pe un raft, un cronicar de carte va scrie o recenzie.
Răutăcioasă, sau doar moralizatoare, pe un ton prietenesc sau de-a dreptul revoltat, o recenzie negativă scrisă bine poate să fie o lectură delicioasă. De unde și Hatchet Job of the Year, ce premiază:
the writer of the angriest, funniest, most trenchant book review of the past twelve months.
Pentru că o cronică de carte este mai mult decât un articol pretențios, eventual scris pe un ton cât mai neutru care, pentru a nu răni sentimentele nimănui, se aliniază la încă 99 de articole cumințele, pe principiul safety in numbers.
Hatchet Job of the Year is a crusade against dullness, deference and lazy thinking. It rewards critics who have the courage to overturn received opinion, and who do so with style. (Manifesto)
Anul acesta au fost nominalizate recenzii ce i-au desființat pe autori precum Julian Barnes, al cărui roman, The Sense of an Ending, a câștigat Man Booker Prize, sau Michael Cunningham, cu al său Până la căderea nopții.
Spre exemplu, despre cartea lui Barnes, cronicarul de la New York Times spune:
(…) any extreme expression of opinion about The Sense of an Ending feels inappropriate. It isn’t terrible, it is just so… average. It is averagely compelling (I finished it), involves an average amount of concentration and, if such a thing makes sense, is averagely well written: excellent in its averageness!
Adam Mars-Jones, de la The Observer, nu e mai îngăduitor cu romanul lui Cunningham:
At the very least, shouldn’t a writer try to shield the kettle of language from further cracks by knowing the meanings of the words he uses? In one scene of By Nightfall, Peter has returned to his apartment and overhears his brother-in-law Ethan phoning a drug dealer. Peter doesn’t announce his presence and continues to eavesdrop. Any erotic tension that might develop is thrown away when the word “prone”, wrongly used (“He and Peter are now about four feet apart, separated by a wall made of high-tech cardboard, both prone”), indicates that they’re both face down, though at least one of them is masturbating. Physically possible, but demanding a giggle.
O recenzie cu adevărat delicioasă este însă cea a romanului Kisses of His Mouth, de Monique Roffey, făcută de Sunday Times:
What she has actually produced is 480 pages of sub-Marie Claire overshare, a pointlessly explicit, infuriatingly naive and, at times, plain offputting slither through a series of — wilfully? Maliciously? — unedited sexual slurpings. (…)
(…) the literary equivalent of the worst shag in the world. (…)
Any feminist reasoning she offers is purely cosmetic; she has simply gone for more — more revelation, more self-harm, more daisy chains and proctological examinations, just, well, more pages. By the end of the book this reader felt overexposed, puzzled, violated, short-changed; a used latex glove.
Găsiți toate recenziile aici. Câștigătorul va fi anunțat pe 7 februarie. Spor la citit 🙂
