“Pe cine puteam să-l fac detectivul meu? Vreun student? Destul de dificil. Un om de știință? Dar ce știam eu despre oamenii de știință? Atunci mi-am adus aminte de refugiații belgieni de la noi.” Este mărturisirea Agathei Christie din cartea sa “Agatha Christie – O autobiografie”, mărturisire ce face referire la momentul în care scriitoarea s-a decis asupra modelului real după care să-și construiască personajul Hercule Poirot, detectivul care a apărut pentru prima dată în romanul “Misterioasa afacere de la Styles”, din 1920, și care avea să rezolve cazuri de crimă în peste alte 30 de romane.
Considerat multă vreme drept un mare mister al literaturii universale, modelul de inspirație al Agathei Christie a fost, se pare, în sfârșit, identificat. “The Thelegraph” anunța de curând că un cercetător amator pe nume Michael Clapp ar fi descoperit cine este bărbatul care a stat la baza creării detectivului Hercule Poirot, și anume: unul dintre refugiații belgieni care se stabiliseră în Torquay (orașul natal al romancierei) în timpul Primului Război Mondial; un jandarm sau ofițer de poliție pensionar pe nume Jaques Hornais (sau Jaques Joseph Hamoir?) care și-a părăsit țara natală invadată de trupele germane stabilindu-se în Anglia în 1914 (la fel ca personajul Hercule Poirot). Agatha Christie l-ar fi cunoscut în casa unei doamne pe nume Potts Chatto, unde fusese organizat un eveniment caritabil de întrajutorare a refugiaților și unde Agatha Christie, care avea pe-atunci 24 de ani, ar fi cântat la pian.
Nepotul lui Alice Graham Clapp – femeia care a ajutat aproximativ 500 de refugiați belgieni să se stabilească în Anglia în timpul Primului Război Mondial -, Michael Clapp ar fi aflat aceste detalii în urma unei cercetări bazate, în mare parte, pe documente de familie. Implicată în nenumărate evenimente caritabile din acea perioadă și premiată ulterior pentru acțiunile sale de Guvernul Belgian cu medalia Reginei Elisabeta (medalie pe care familia sa o deține și astăzi), Alice Graham Clapp a ținut, se pare, un jurnal în care își notase multe din numele refugiaților pe care i-a ajutat; jurnal care, alături de datele găsite în muzeul din Torquai, l-a ajutat pe Michael Clapp să pună cap la cap informații care să-l ducă la concluzia că Jaques Hornais ar fi fost cel care a inspirat crearea lui Poirot.
Evident, descoperirea lui nu poate fi considerată sută la sută sigură – el însuși o recunoaște – însă nu poți să nu iei în calcul și această posibilitate, mai ales dacă ne gândim că Agatha Christie se inspira, ca orice scriitor, din realitate. Iar în ceea ce privește posibila legătură dintre acel refugiat belgian și detectivul Poirot, ea însăși ne oferă anumite detalii în “Agatha Christie – O autobiografie”: “De ce detectivul meu să nu fie un belgian?, m-am gândit eu. Existau tot felul de tipuri de refugiați. Ce s-ar putea zice despre un ofițer de poliție refugiat? Un ofițer de poliție pensionar. Nu unul tânăr. Ce greșeală am făcut că l-am ales mai vârstnic. Acum detectivul meu fictiv trebuie să aibă peste o sută de ani”.
Surse foto: thegrimview.wordpress.com, telegraph.co.uk, dailymail.co.uk
