Bookaholic

Indignarea faţă de anumite realităţi şi groaza că ubuescul devine eufemism pentru tot mai dese situaţii m-au făcut să mă gândesc la actualitatea a trei cărţi pe care vi le recomand cu entuziasm: Indignaţi-vă! de Stephane Hessel, Ubu de Alfred Jarry şi L’empire du bien de Phillipe Muray.

Citind manifestul lui Hessel am realizat cât de departe suntem de o stare normală a lucrurilor, că transformăm resemnarea în virtute şi discreţea în justificare. Indignaţi-vă! Acesta a fost mesajul-manifest lăsat de Stephane Hessel: să ne indignăm. Avem dreptul la indignare.

 Găsiţi-vă proprile voastre motive de indignare, alăturaţi-vă acestui amplu curent al istoriei!

(…) Pe tineri îi îndemnăm: preluaţi ştafeta, indignaţi-vă la rândul vostru! Autorităţile politice, economice, intelectuale şi societatea în ansamblul ei nu trebuie să capituleze şi nici să se lase impresionate de actuala dictatură internaţională a pieţelor financiare, care ameninţă pacea şi democraţia. 

                   Vreau ca toţi împreună – şi fiecare la rândul său –  să avem propria noastră raţiune de a ne indigna. Acest lucru este imperios. Atunci când ceva ne indignează, aşa cum m-a indignat pe mine nazismul, atunci devenim bătăioşi, hotărâţi şi angajaţi. Ne alăturăm marelui curent al istoriei, care trebuie să continue prin fiecare dintre noi – un curent care se îndreaptă spre dreptate şi spre o mai mare libertate, dar nu spre această libertate fără frâu, aidoma vulpii în coteţul găinilor. Aceste drepturi prevăzute in Declaraţia Universală redactată în 1948, au un caracter universal. Dacă ştiţi pe cineva căruia îi sunt refuzate, susţineţi-l, ajutaţi-l să le dobândească.(…) chemăm şi astăzi la o veritabilă insurecţie paşnică împotriva mijloacelor de comunicare în masă care ne propun ca viitor pentru tineretul nostru societatea de consum, dispreţul la adresa celor slabi şi a culturii, amnezia generalizată şi concurenţa acerbă a tuturor, împotriva tuturor. Celor care vor trăi în secolul XXI, noi le spunem cu afecţiune: A CREA ÎNSEAMNĂ A REZISTA, A REZISTA ÎNSEAMNĂ A CREA. (Stéphane Hessel, Indignaţi-vă!, editura Nemira 2011 )

Pentru a ne face o primă  idee despre Ubu Rege, cel mai simplu este să căutăm  explicaţia adjectivului derivat de la acest intrigat şi intrigant personaj.

UBUÉSC, -Ă,ubuéști, adj. (Livr., peior.) Care evocă caracterul grotesc al lui Ubu, prin despotism, cruzime, cinism și lăudăroșenie excesivă sau prin meschinărie. (cf. fr. ubuesque < format după n. pr. Ubu, personaj din piesa lui Alfred Jarry, Ubu roi (= Ubu rege, publ. în 1896) + suf. -esque) [TLF] (sursa www.dexonline.ro)

Alfred Jarry  reuşeşte prin Ubu un crochiu metaforic al omului modern. Ubu este un anti-erou, dezgustător şi ca înfăţişare şi ca fel de a fi. E gras, urât, vulgar, lacom, necinstit, stupid, vorace. Este prototip al dictatorului universal, dar absurdul acestui regim de guvernământ este diferit de cel kafkian sau orwellian prin tocmai grotescul par excellence, reiterat continuu prin repetate tuşe groase, care coroborate cu un comic situaţional de nişă, duc la ideea neverosimilităţii personajului. Ubu rege este un punct de referinţă extrem, iar posibilitatea similitudinilor între personajul Ubu şi personaje reale este de o gravitate alarmantă, reclamând o încălcare stringentă a drepturilor şi valorilor umane.

Ţăranii: Pentru numele lui Dumnezeu, dom’le Ubu, fie-vă milă de noi, suntem nişte bieţi cetăţeni.

Dom’Ubu: Pagubă-n ciuperci. Plata.      

Ţăranii: N-avem de unde, am achitat.

Dom’ Ubu: Plata! ori de nu v-achit la zdup cu tortură şi suguşare de guşă cât şi cu descăpăţânare de cap! Ce cornuburţii, că doar eu sunt regele, pare-mi-se!

 Dom’ Ubu: Având în vedere că suntem în Franţa, ţara-n care libertatea e egală cu fraternitatea, care nu-i comparabilă decât cu egalitatea pe care-o are legalitatea, luând în consideraţie că nu-s în stare să fac şi eu ce face toată lumea, ţinând seama că mi-e totuna şi egal că sunt egal cu toată lumea, fiindcă pân’ la urmă tot eu o să omor toată lumea, am să mă fac sclav, madam Ubu. (sursa citatepedia)

Ubu Rege a fost reeditată în anul 2009 la editura Paralela 45 şi beneficiază de următoarea descriere: Ubu – Rege încoronat înlănţuit în almanah pe colină – cu prolegomenele şi para lipomenele respective, cât şi cu alte documente literare, istorice şi iconografice privitoare la viaţa, la opera şi aventurile ilustrului bărbat, transfigurate patafizic în româneşte de Romulus Vulpescu.

L’empire du bien, din câte ştiu eu, nu a fost tradusă încă integral în limba română, în afara unui fragment tradus pentru Dilema Veche de Alex Leo Şerban în anul 2004.

Binecuvîntările plouă de peste tot. Zeii au căzut pe pămînt. Toate cauzele sînt ascultate, nu mai există alternative prezentabile la democraţie, la cuplu, la drepturile omului, la familie, la tandreţe, la comunicare, la impozitele obligatorii, la patrie, la solidaritate, la pace. Ultimele viziuni despre lume au fost scoase de pe pereţi. Îndoiala a devenit o maladie. Necredincioşii preferă să tacă. Ironia se face mică-mică. Negativitatea se chirceşte. Moartea însăşi nu se mai umflă-n pene, ştie că nu mai are mult de trăit sub soarele nemilos al Speranţei de Viaţă triumfătoare. (…)

Am fost emancipaţi. Asta e. Nu mai avem nici-o grijă. De nicăieri. Democraţia pluralistă şi economia de piaţă au grijă de noi. Restul este istorie. Istorie trecută. Ascultaţi-vă corpul! Alergaţi, faceţi muşchi! Sus cu tonusul! Toate plăcerile insulelor mîngîiate de briză, la îndemîna voastră! Descoperiţi gimnacuatica.(…)

Ah, ce bun e Sistemul! Şi ce grijă are de noi. Cîte puţin pentru toate gusturile. Tot Binele împotriva Răului întreg. Plin ochi! Iată epopeea. Tot ceea ce are dreptate definitiv contra a tot ce n-are niciodată dreptate. Neo-Bunătatea are vîntul în pupă împotriva sexismului, a rasismului, contra discriminărilor de orice fel, contra răului tratament aplicat animalelor, contra traficului de fildeş şi de blănuri, contra responsabililor cu ploile acide, a xenofobiei, a poluării, a distrugerii peisajelor, a tabagismului, Antarcticii, colesterolului, sidei, cancerului ş.a.m.d. Contra celor care ar ameninţa patria, viitorul Întreprinderii, dorinţa de-a învinge, familia, democraţia.” (Philippe Muray, L’empire du Bien, Ed. Les Belles Lettres,1991)

Încă un foarte interesant articol despre Philippe Muray, a apărut în Idei în dialog în numărul 2 din 2007, semnat de Alexandru Călinescu.

Muray avea o cu totul excepţională capacitate de a detecta prostia şi demagogia, ipocrizia şi minciuna, impostura şi ignoranţa. (…) Nimeni nu e obligat să-l urmeze pe Muray în catilinarele sale dar nimeni – dacă are o minima onestitate intelectuală – nu va rămîne insensibil la umorul şi la talentul său de mare scriitor. În definitiv, el ne lasă un mesaj reconfortant: „A fi bolnav de această epocă bolnavă este un semn de sănătate“

Puteţi găsi tot articolul aici. Încercaţi-l cu încredere, dragi bookaholici!