Bookaholic

O minunată parodie a lumii postmoderne, semnată de David Duchovny, cel care a dat viață personajului Fox Mulder din celebrul serial The X-Files, dar și scriitorului Hank Moody din serialul Californication. David Duchovny a cîștigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol principal într-un serial de televiziune.

Holy Cow (2015), debutul actorului David Duchovny în lumea ficţiunii literare, este o fabulă pe cît de nostimă, pe atît de emoţionantă despre prietenie, religie, umanitate şi toleranţă. Elsie Bovary, o văcuţă de la o fermă din nordul statului New York, îşi petrece viaţa senină păscînd, studiind celelalte animale şi pălăvrăgind cu prietena ei cea mai bună, Mallory. Lumea sa este însă zguduită din temelii cînd, găsind poarta grajdului deschisă într-o seară, se strecoară pînă la casa fermierului şi află cu stupoare că oamenii nu cresc vaci doar pentru lapte, ci ca să le mănînce carnea şi să le folosească pielea pentru a fabrica diverse lucruri. După această cumplită revelaţie, Elsie hotărăşte să plece în India, unde vacile sunt considerate sfinte şi nimeni nu se atinge de ele. I se alătură îndată porcul Jerry, de curînd convertit la iudaism, care vrea să ajungă în Israel pentru că acolo nimeni nu pune gura pe carne de porc, şi curcanul Tom, dornic să ajungă în Turcia, ţara unde este venerat. Cei trei trec împreună printr-o grămadă de peripeţii, care de care mai hazoase şi mai hazardate, ce pun însă sub semnul întrebării multe realităţi ale lumii contemporane.

Holy Cow, de David Duchovny – fragment

Traducere din limba engleză de Ioana Filat
Colecţia Biblioteca Polirom
Seria Actual
176 p.

Zeul‑Cutie

Iată ce‑a zis Zeul‑Cutie, din câte ţin minte. Nu‑mi amintesc totul chiar la perfecţie, căci într‑o clipă am simţit că se învârte lumea cu mine şi toate în jur îşi schimbă forma, încât am leşinat pe loc, însă iată ce ştiu că a zis :

— Fermele mici au dispărut cu totul şi în locul lor au apărut imense ferme zootehnice industriale, de dimensiunile unor mici localităţi. În această uzină…

N‑am mai auzit nimic din ce‑a spus mai departe, pen­tru că am văzut ceva atât de cutremurător, că mi‑a zguduit toată lumea.

Întâi şi‑ntâi, am văzut pui ţinuţi în cuşti, şiruri‑şiruri de cuşti puse unele peste altele. Puii stăteau de‑a valma, nici n‑aveau cum să respire ca lumea. Nu că m‑aş da în vânt după pui, însă asta nu‑i viaţă. Nici n‑aveau cum să se mişte, aşa că le creşteau ghearele înfipte între sârmele cuştilor, încât oamenii trebuiau să le taie uneori picioarele ca să‑i scoată de‑acolo. Am început să plâng cu lacrimi mari şi ude, aşa că imaginile se vedeau ca în ceaţă, ca în caleidoscop – păreau şi mai suprarealiste. Apoi au apărut porcii, sute de porci ţinuţi şi ei în acelaşi ţarc. Asta nu mi s‑a părut aşa de grav, porcilor le place să stea la grămadă, însă tot era prea mare înghesuială acolo, prea trist şi mizerabil.
Apoi au arătat vacile.

Vacile erau ţinute într‑o clădire imensă, despărţite unele de altele prin nişte stănoage înguste de metal. Însă nu asta m‑a supărat. Căci nemilosul Zeu‑Cutie ne‑a arătat ce păţeau vacile : un om a atins capul unei vaci cu o bară de metal şi pe loc i s‑au muiat picioarele şi s‑a prăbuşit moartă. Ucisă cu sânge‑rece. Una după alta, le‑a omorât pe toate, vieţile li s‑au stins într‑o clipă, ca şi cum ar fi apăsat pe un comutator.

Apoi Zeul‑Cutie i‑a arătat pe oameni cum atârnă leşurile vacilor în cârlige mari de metal şi le spintecă, le jupoaie şi le fac bucăţi‑bucăţi ca într‑un film de groază – peste tot era sânge, nu vedeam decât sânge. Un om fără chip care spăla sângele de pe podeaua unei camere. Apoi au discu­tat ceva despre viţei, însă nici acum nu pot să mă gândesc la ce-am văzut fără să‑mi vărs maţele şi să schimb subiectul, aşa că nu pot să mă refer la asta decât printr‑o literă, V. Sau cel mult, „cuvântul cu V“. Atâta sânge. Râuri de sânge. Mări de sânge. Toată lumea era înecată în sânge. Sângele suratelor mele. Am dat afară tot ce‑aveam în cele patru stomacuri, apoi am leşinat.

Trezirea la realitate

Nu ştiu cât am zăcut fără cunoştinţă. Nu cred să fi trecut mult timp, căci Zeul‑Cutie vorbea mai departe de „carne“, acum ştiu că se referea la carnea de animal – de vacă, porc, pui, curcan, câine în unele ţări (păi, dacă pe mine mă mân­caţi, de ce n‑aţi mânca şi un câine ?), maimuţă, căprioară, urs, struţ, furnici – în fine, v‑aţi prins care‑i faza. Lista e foarte lungă. Oamenii sunt în stare să mănânce orice dacă presari sare deasupra şi ungi totul cu un pic de unt. Iar untul se face din laptele nostru. Ceea ce‑mi dă un senti­ment ciudat de complicitate vinovată.

Când mi‑am revenit, mi‑am dat seama că totul se schim­base. Da, părea la fel ca înainte – chiar dacă norii se des­trămaseră şi luna lucea ca un bănuţ pe cer, încât desluşeam pentru prima oară chipul din lună, omul din lună, cum i se zice, cum stătea cu gura căscată şi ochii holbaţi de groază, nevenindu‑i să creadă. Simţeam în nări mirosul de iarbă, care mă alinase întotdeauna, amintindu‑mi de mama, însă aveam în gură un gust amar, de fiere, ce‑mi strica plăcerea miresmei. Nu‑mi mai plăcea deloc lumea, voiam să se lase bezna şi tăcerea. Voiam să fug de lângă oamenii ăia, cu Zeul lor Cutie şi cu foamea lor nepotolită de lucruri.

Am luat‑o înapoi la deal, clătinându‑mă pe picioare. Nu ştiu cât lipsisem – o oră, trei, cinci minute, o viaţă întreagă ? –, însă când m‑am întors, toate animalele dor­meau mai departe. Numai Mallory stătea locului, cu un ditamai rânjetul pe mutră.

…………………………………………………………………………………………………………………

O amorţeală neplăcută

(vezi Floyd, Pink) Când m‑am dezmeticit, tocmai mă mulgea fiul mijlociu. Probabil că mă trezisem mai devreme, însă umblasem ca o somnambulă, tot cu gândul la ce văzusem, încât nu eram trează şi conştientă decât pe jumătate de ce făceam. Întotdeauna îl avusesem la inimă pe fiul mijlociu, era blând şi‑i plăcea să‑mi vorbească în timp ce mă mulgea, îmi zicea de necazurile lui la şcoală, cu părinţii, cu obrăznicătura aia de frate mai mare. Cred că se simţea în siguranţă cu mine, avea impresia că nu înţeleg deloc ce zice. Eu încercam întot­deauna să‑l ajut. Însă nu şi azi. Azi nu‑mi mai plăceau deloc oamenii. Nici măcar unul. Şi bănuiesc că nu mai dădeam atâta lapte din cauza asta, pentru că băiatul mă tot întreba : „Ce‑i cu tine, fato ?“, îmi lua faţa în mâini, privindu‑mă adânc în ochi şi mângâindu‑mă pe creştet, aşa cum îmi plăcuse mereu, însă nu şi azi, azi îmi venea să‑l scuip şi să‑l pocnesc. Ceea ce am şi făcut. I‑am ars un cap fix în bărbie, de s‑a dus cât colo şi a răsturnat găleata cu lapte. I‑am recunoscut pe dată expresia din ochi. Am recu­noscut‑o pentru că ştiam că şi pe faţa mea se citea acelaşi lucru. Parcă m‑aş fi uitat în oglindă. Arăta de-ai fi zis că‑l trădasem, aşa se simţea. Şi o clipă am rămas amândoi nemişcaţi şi ne‑am uitat fiecare la celălalt ca la un trădă­tor. Am văzut că i‑a dat o lacrimă şi o clipă mai că mi‑a părut rău. Puţin a lipsit. Însă senzaţia aia surdă a dispă­rut rapid şi‑atunci mi‑am dat seama că nu mai simţeam nimic. Că niciodată n‑o să mai simt nimic. Câte zile‑oi mai avea. Mă simţeam moartă pe dinăuntru. Eram cu totul amorţită. Atunci am plecat capul şi m‑am repezit iar la el.

Despre David Duchovny

David Duchovny, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori americani contemporani, s-a născut în 1960, la New York. A studiat literatura engleză la Princeton University şi a obţinut o diplomă de master la Yale University, unde l-a avut ca profesor pe Harold Bloom. A început să scrie poezie în timpul facultăţii, primind o menţiune de onoare din partea Academiei Poeţilor Americani, însă a devenit în scurt timp fascinat de lumea filmului. Şi-a început cariera de actor spre sfîrşitul anilor ’80, rolurile care i-au adus cea mai mare popularitate fiind cel al agentului FBI Fox Mulder, din serialul SF The X-Files, şi cel al scriitorului Hank Moody, din serialul Californication. În 1997 şi 2008 a cîştigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol principal într-un serial de televiziune. În 2015, actorul şi-a lansat primul album de muzică, Hell or Highwater.

Mai multe despre „Holy Cow”

„Noi avem o «tradiţie orală» – cum se zicea pe vremuri în cultura voastră. Poveştile şi învăţăturile de viaţă se transmit din vacă-n viţică, din generaţie în generaţie. Cam ca Odiseele şi Iliadele voastre. Le cîntăm chiar. Mă scuzaţi că mă sparg în figuri cu nume ilustre. Homer. Bum! Hai că vă las un pic să vă reveniţi din şoc.” (David Duchovny, Holy Cow)

„Surprinzătorul debut al starului hollywoodian David Duchovny este de departe cea mai antrenantă alegorie de la Ferma Animalelor încoace. Povestea lui Elsie, o văcuţă americană care descoperă adevărul despre soarta ei, e plină de umor şi semnificaţii.” (Time Out)

„Primul roman al lui David Duchovny este o fabulă încîntătoare despre demnitate şi toleranţă, cu animale antropomorfizate şi presărată cu calambururi, glume cu dublu înţeles şi umor sofisticat…” (Kirkus Reviews)