In mijlocul trendului sinusoidal al filmelor cu vampiri care, după ce se liniștise un pic pe la mijlocul deceniului trecut, a rabufnit iar in Twilight saga și True Blood, Dracula însuși trecea un pic neobservat prin discoteca sclipicioasă și americană a vampirașilor de modă nouă.

Dacă de 20 de ani n-a mai călcat nimeni la modul serios pe urmele lui Gary Oldman și ale lui Coppola, iată că un regizor și animator drag multora l-a scos pe Dracula din coșciug, l-a scuturat nițel de praf și l-a pus într-un film de animație.

Nu vă bucurați însă, amatori ai genului gotic, fie el și animat. Hotel Transylvania nu-i făcut de Tim Burton (el era ocupat cu Frankenweenie, în curând și despre acesta), ci de Genndy Tartakovsky, un nume pe care cei mai mulți dintre noi îl vor asocia întotdeauna cu seria Dexter’s Laboratory de pe Cartoon Network.

Filmulețul e o animație colorată și veselă despre felul în care Dracula își petrece timpul zilele astea: și-a deschis un hotel-sanctuar în care orice monstruleț al literaturii cât de cât horror își poate găsi adăpost în fața pericolului prezentat de znameniile de oameni, de care, zău, nu mai știi unde să te pitești!

Frankenstein și nevastă-sa (o Fran Drescher după a cărei inconfundabilă asemănare a și fost desenat personajul), un pricolici cu vocea lui Buscemi, un om invizibil (cu excepția ochelarilor de vedere sau a slipului când e la piscină), o mumie, Quasimodo (trecut cam pe nedrept în secțiunea monstruleață) sunt câteva dintre personajele secundare care susțin povestea mai amuzant decât o fac cele principale.

Master of ceremonies este, desigur, Dracula, “Drac” pentru prieteni, conturat de vocea lui Adam Sandler, iar povestea se învârtește de fapt în jurul fetei lui, vampirița cu nume de pasăre Mavis (sturz), care împlinește 118 ani, devenind un vampir major (în ciuda legendei universal acceptate, de la Interviu cu un vampir încoace, că odată ce ai fost făcut vampir, oricât ai îmbătrâni, tot vârsta din momentul vampirizării o vei arăta).

Ca orice puști la majorat, Mavis abia așteaptă să își facă bagajul și să plece în lume. În Hawaii, respectiv, locul însorit în care orice vampir visează să ajungă. Apare și un mic puppy love sub forma alterității, adică a unui vilegiaturist cu sânge cald în vine și totul se transformă într-o frumoasă poveste de dragoste inter-specii, de încredere reciprocă și de acceptare a faptului că la un moment dat orice copil trebuie să își ia zborul (de liliac) din cuib.

“Bla bla bla blabla”, pentru a-l cita chiar pe Dracula. Hotel Transylvania e o dragălășenie bună de arătat țâncului personal pentru a-l lămuri că monstrulețul de sub pat dârdâie de fapt de frica lui. O poveste – ca profunzime, subiect, abordare și, nu în ultimul rând, stil de animație – potrivită pentru copiii de cel mult 12 ani. Copilului din tine poți să-i servești ceva mai stimulator.

Și, pentru că am sesizat o oareșcare confuzie, o parte considerabilă de public având impresia că acest film are vreo legătură cu goticul, personajul Dracula sau chiar vreun castel din Transilvania, am să vă las cu un print screen de pe un forum, cu care poate ar fi trebuit să încep:

 

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *