
Nu despre Sylvia Plath, ci despre Georgia Russell, o artistă din Scoţia care taie cărţile şi le pune la borcan. În exerciţiul ei de conservare ne aminteşte de imagini, senzaţii, alăturări care nu se uită, chiar dacă uneori cărţile da. Reinterpretările ei fac un muzeu al literaturii în care m-aş plimba mult mai mult decât într-unul cu poze, planşe şi vitrine cu cărţi.
Georgia face o altfel de istorie, scrisă prin sculpturile ei franjurate: fiecare borcan ascunde o idee, devine un fel de lampă fermecată din care e gata să iasă spiriduşul… lui Baudelaire, al lui Breton, al existenţialiştilor. Tot în borcane stau expuse acele evergreen-uri problematice (amintire, cunoaştere, dragoste) care ne tot dau bătăi de cap, sunt în continuă transformare şi ne provoacă constant imaginile despre ele.
De Baudelaire a Surrealisme, 2007
L’ amour fou, Andre Breton, 2009
Şi câteva despre motivele noastre existenţiale recurente, la borcan:
Despre Clasici – Classiques, 2007
Pe lângă mesajele din borcan, avem şi mesaje-tablou, planşe franjurate şi dispuse în forme inedite despre cărţi, viaţa lor, corpul lor şi cum le mai putem vedea astăzi:
Favorita mea: Lolita 🙂 Din 2009
Vis şi fantastic să fie! (2011)
Şi, dacă mă gândesc mai bine, despre irealitatea, de data asta palpabilă, a cărţilor a fost vorba aici. Sau despre artă la borcan. Sau despre cele mai sensibile exponate, acum protejate: cărţile şi ideile lor.
Fotografiile vin de la Galeria England & Co.
Pingback: Noi, dovleac. Voi? « Bookaholic