Bine ati venit in Pala! Aici gasiti cele mai bune servicii de iluminare a spiritului, faceti cursuri profesioniste de bunatate cu maestrii locali, participati la ritualuri consacrate de ghidare spre moarte, gustati din preparatele traditionale ale medicamentului moksha si suntenti initiati in yoga iubirii maithuna!
Asa ar suna poate oferta unei agentii daca Pala ar avea turism. Insa lumea imaginata de Huxley in Insula este inchisa celor neinitiati, cel putin pana acum. Palanezii isi construiesc acolo lumea ideala, buna si luminoasa, preocupata de desavarsire spirituala si departe de organizarea societatilor normale. Tot ceea ce conteaza aici este sa fii merue constient, prezent.
Will Farnaby, jurnalist si “agent” pentru o mare companie petroliera, ajunge mai mult sau mai putin intamplator in Pala, dupa un naufragiu. Primeste permisiunea sa stea aici o luna, timp in care cunoaste ce inseamna viata si filosofia palaneze, fiind implicat, in acelasi timp, intr-un complot. De fapt, incercarea la care e supusa Pala e cea a modernizarii, a inarmarii, industrializarii si a comercializarii.
Si totusi, ultima carte a maestrului nu e doar o poveste frumoasa despre o lume fantasy. Mai mult decat fictiune, Insula pare testamentul lui Huxley, o meditatie profunda si tulburatoare asupra lumii in care traim si asupra lumii ideale la care am putea poate sa aspiram.
Prea buni – asta era greseala lor. Pur si simplu nu era permis! Si totusi, cat de bine era!
Punand in paralel Pala cu lumea din care vine Will Farnaby si la care aspira mai mult sau mai putin limitatul Murugan, Huxley spune de fapt ca salvarea vine din spirit. E ceva gresit in organizarea lumii noastre, care ne limiteaza cunoasterea, ne ciunteste experientele si ne face sa traim la suprafata. Aparenta noastra civilizatie ne indeparteaza insa de esential, ne preocupam de teme cotidiene, ne lasam pierduti in efemer si pierdem pasiunea lucrurilor definitive.
Rostul este de a-i face pe oameni sa inteleaga ca nu suntem in totalitate la cheremul memoriei si fanteziilor noastre, raspunse Susila. Daca suntem deranjati de ce se intampla in interiorul capetelor noastre, putem face ceva pentru a remedia asta.
Pe mine m-a tulburat mult Insula si m-a facut sa-mi reevaluez un pic prioritatile. Pana la urma, o carte cu adevarat buna, cum e aceasta, nu-ti ofera doar placeri estetice, nu-ti ocupa in mod placut timpul, ci te face sa mergi mai departe cu meditatia si te face sa-ti pui intrebari. Din fericire, nici o carte buna nu-ti ofera solutiile pe tava. Nici Insula nu o face.
Sa continue sa fie constienti – iata intreaga arta de a muri.
In mod esential insa, Insula este o carte despre moarte. Cand a scris-o, Huxley suferea de cancer. In carte, Huxley vorbeste in repetate randuri despre moarte, despre boala si degradare fizica, dar si despre cum trebuie facuta trecerea. Practic, ghidarea spre moarte apare in Insula aproape la fel cum Laura, sotia scriitorului, l-a ghidat pe acesta un an mai tarziu, cand a murit. Povestea aici.
Huxley vorbeste de fapt despre a fi constient, a transcende si a intelege ce inseamna moartea, fara groaza ce insoteste de obicei aceasta intamplare a fiintei. Ca in multe scrieri ale sale si, de fapt, ca in propria sa viata, Huxley vorbeste despre substantele halucinogene si rolul lor in cunoastere, despre spiritualitate, despre iubire si, in esenta, despre umanitate.
In mod definitiv si esential nu exista decat o fericire scaldata in lumina, doar o intelegere lipsita de cunoastere, doar uniune cu unitatea intr-o stare de constiinta fara limite, nediferentiata. Aceasta, in mod evident, era starea naturala a cugetului.
