Am văzut mulți poeți trecând prin Sala Popovici din Facultatea de Litere de la Cluj și am simțit aproape întotdeauna tensiunea care se creează între invitați, implantați în mijlocul mediului universitar, obligați să stea cu spatele drept, lipit de spătar, și studenți, care au așteaptarea să iasă de la aceste întâlniri ca de la niște cursuri. De aceea, am simțit mereu că tipul ăsta de evenimente ies mai bine în baruri. Dar se pare că și în astfel de situații, atmosfera convențională poate fi spartă și poți interacționa cu poeții ca și cum ai sta cu ei la o bere. Așa s-a întâmplat cu Sam Riviere și Crispin Best, doi dintre cei mai cunoscuți poeți din Marea Britanie, aduși, ca starurile rock, într-un turneu prin România, de către Zona Nouă, în cel mai nou proiect al lor, Z9Culture, proiect care l-a adus și pe Irvine Welsh. La Litere, Sam și Crispin au venit cu Ștefan Baghiu și Cătălina Stanislav, la un eveniment găzduit de Ruxandra Cesereanu, care a adus în față noile forme ale poeziei contemporane din străinătate, noile experimente, care nu se mai face bazează pe texte scrise from scratch, ci pe unele încropite din versuri luate de pe Facebook, de pe Google Translate sau de pe site-uri matrimoniale.
Ruxandra Cesereanu le-a făcut portretul poeților: Crispin locuiește în Londra, este publicat, printre altele, de Faber & Faber și este unul dintre poeții preferați ai lui Bjork. Sam editează antologiile Stop/Sharpening/Your/Knives, are până acum trei volume de poezie și un roman. Apoi, tot Ruxandra Cesereanu a prezentat teoretic poezia fiecăruia dintre poeți, marcând diferențele de nuanță care există între cei doi. Astfel, poemele amândurora pot fi văzute ca niște videoclipuri neorealiste, la ambii este posibilă identificarea unei tendințe postexistențiale, cu precizarea că, la Sam, este vorba de un postexistențialism de un cinism constatativ, îmblânzit, pe când la Crispin, cinismul e înlocuit de ironie. La Sam e vizibilă o detașare, o non-afectivitate asumată, percepută ca o formă de onestitate, în timp ce Crispin urmărește să construiască o narațiune prin emotivitate.
A urmat lectura celor doi invitați, la fel de destinsă ca poemele lor, amândoi citind ca și cum s-ar fi întâlnit cu niște prieteni cărora voiau să le arate ce au mai scris și ce urmăreau ei când scriau acele poeme, pentru că, atât Crispin, cât și Sam, au deviat receptarea textelor lor de către studenți, explicând mereu și procesul scrierii și explicând la final, la provocarea lui Rareș Moldovan, că au povestit acele anecdote mai mult ca fun facts, că ele nu sunt necesare pentru înțelegerea poemelor. Mai e de menționat că amândoi își văd textele adunate ca pe niște proiecte și au citit exemple din fiecare, metodele de lucru, dar și produsul fiind mereu foarte diferite.
Crispin a citit prima dată niște poeme sub formă de pamflete (unul dintre ele îl are ca interlocutor pe Barack Obama), care au fost publicate de Faber & Faber. Apoi, explicând conceptul de found poetry, un tip de poezie ce se bazează pe versuri preluate from here and there, a vorbit și a citit dintr-un experiment: a scris un poem pornind din descrierile oamenilor cu care avea 95% match sau 95% hate pe OK Cupid, un site matrimonial, și le-a așezat sub formă de sonete. A urmat lectura unui set de poeme cu același titlu: dar vor delfinii să înoate cu mine. A descris un alt experiment, făcut într-o perioadă când era obsedat de pagini stupide cărora le dădea like pe Facebook, de tipul my dog loves fish. A adunat toate titlurile acelor pagini într-un document Word care a ieșit cam de mărimea unui roman și apoi a încercat să traducă poeme tradiționale cu versuri preluate de acolo.
Sam a citit inițial din volumul lui din 2012, 81 Austerities, pe care îl vede ca pe un răspuns la situația economică a Angliei din acea perioadă, un răspuns care încearcă să se îndepărteze cât mai mult de limbajul poetic canonizat. Și poemul pe care l-a citit a pornit de la un vers dintr-o piesă de rap, pe care Sam l-a înțeles greșit. Ultimul volum de poezie al lui Sam se numește Kim Kardashian’s Marriage și are 72 de poeme, câte unul pentru fiecare zi din căsnicia lui Kim Kardashian. Invitatul a vorbit și despre cum a scris poemele din acest volum. A introdus pe Google titlul fiecărui text și apoi a selectat rezultatele și din ele a ales versurile. Următorul proiect prezentat a fost traducerea poetului Martial cu Google Translate și cu varianta latină a textelor, fără ca Sam să știe latină. Lectura s-a terminat cu niște poeme din True Colours, care a pornit ca niște versuri izolate, sub forma unor postări pe Twitter, pe care Sam le-a adunat într-un caiet și, când caietul s-a umplut, a început să le combine.
La sesiunea de Q&A, Ruxandra Cesereanu a intrat aproape psihanalitic în intimitatea invitaților și i-a întrebat prima dată cum au început să scrie. Crispin a povestit că el a început de foarte devreme, de pe la vreo 7 ani, încurajat de părinți, dar până ce a terminat masteratul a scris doar proză. Poezia a venit abia după ce Crispin s-a simțit dezamăgit de proză. Sam a ajuns la literatură prin muzică, în adolescență, și a spus că a ales poezia din simplul motiv că proza cere mai mult timp. Și, după ce scrii un poem, „if the poem sucks, you can write another.” Cu proza e mai greu. Provocați să-și aducă aminte despre ce a fost primul poem pe care l-au scris, Crispin a povestit că se juca în zăpadă cu o fată pe care o iubea, iar unul dintre bulgării pe care i-a aruncat a aterizat în gluga de la geaca fetei. Și de la această imagine a pornit primul poem. Sam își aduce aminte că a fost vorba despre un poem după despărțirea de o femeie și atunci și-a dat seama că scrisul poate fi folosit și ca răzbunare.
Mergând înspre o discuție mai teoretică, Ruxandra Cesereanu i-a întrebat ce alte direcții în poezie li se mai par valabile în contemporaneitate. Ambii au fost de acord că trecem printr-o perioadă de boom al poeziei, Crispin menționând instagram poetry și found poetry și mărturisind că, odată cu diversitatea de voci, așteaptă și o revoluție în poezie. Tot pornind de la diversitate, Sam a vorbit despre limitele dintre genuri, care au ajuns să se estompeze. Poezia a devenit azi o categorie care absoarbe alte categorii și câștigă mai mult teritoriu decât proza, astfel încât există din ce în ce mai multe romane care pot fi catalogate mai degrabă ca poeme. Literatura e, așadar, din ce în ce mai experimentală. Și, tocmai de aceea, Sam a spus că scrie mereu la computer, tehnologia influențând felul în care scrii.
La cererea studenților, Crispin și Sam au încropit o listă de nume cunoscute și preferate din poezia contemporană, în principiu americană, pe care să le putem căuta pe Google după ce ajungem acasă: Chelsey Minnis, Mary Ruefle, Emily Berry, Tao Lin, David Berman, Tan Lin. Și întâlnirea s-a terminat cu cel mai important sfat pe care i-l poți da unui om de orice vârstă care vrea să se apuce de scris: Be sneaky!
Featured image de Andrada Haș
