
La sfârșitul lui octombrie, Nemi a lansat o colecție absolut fermecătoare: „Basmul din buzunar”. Aceasta va cuprinde, așa cum ni se spune în comunicatul de presă distribuit cu această ocazie, „adaptări ale unor basme și povești românești și universale care au încântat generații întregi de cititori din întreaga lume”. Cărțile din colecție, cinci la număr momentan, sunt Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm (ilustrații de Adriana Oprița-Gheorghe), Aladin și lampa fermecată, din O mie și una de nopți (ilustrații de Marina Plantus), Sarea în bucate, de Petre Ispirescu (ilustrații de Alexia Udriște), Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă (ilustrații de Alexandru Ciubotariu), Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu (ilustrații de Bianca Spătariu). Textele poveștilor au fost adaptate special pentru „Basmul din buzunar” de scriitoarea și traducătoarea Veronica D. Niculescu.
Volumele sunt ușor de luat cu tine oriunde grație formatului lor, încurajând astfel lectura în fiecare moment liber al părinților și/sau copiilor. Se citesc pe nerăsuflate, arată minunat datorită ilustrațiilor realizate de tineri ilustratori români și au un preț accesibil (12.99 lei/volum). Pe scurt, sunt numai bune de incitat imaginația copiilor și stârnit indivia celor din jur. 🙂
Pentru că sunt deja fan al colecției „Basmul din buzunar”, mi-am dorit să-i iau la întrebări pe ilustratorii celor cinci cărți apărute acum: Alexandru Ciubotariu, Marina Plantus, Bianca Spătariu, Alexia Udriște și Adriana Oprița-Gheorghe. În cele ce urmează, veți afla ce cred ei despre „Basmul din buzunar”, de ce vă recomandă colecția, cum au lucrat la ilustrațiile pentru cărțile cu pricina, dacă poveștile clasice mai pot avea astăzi un impact asupra copiilor și altele.
Care a fost primul gând când ați auzit de colecția „Basmul din buzunar”?
Alexandru Ciubotariu: Am lucrat cu echipa editurii încă de la începutul colecției, iar colaborarea mea cu editura Nemira este veche și frumoasă. M-am bucurat când s-a decis începerea acestei colecții și m-a bucurat și faptul că am fost inclus pe lista celor care o vor ilustra. Sper să aibă o viață cât mai lungă și să am posibilitatea de-a ilustra și alte titluri.
Marina Plantus: Orice proiect nou îl încep cu entuziasm şi dansul victoriei prin casă. Cum am auzit de această colecţie inovatoare, mi-am dorit foarte mult să mă implic, mai cu seamă că basmul ales pentru mine era „ Aladin şi lampa fermecată”. Un basm ofertant stilului meu migălos.
Bianca Spătariu: Nu-mi amintesc să mă fi gândit la el în contextul acesta, la început. Acum, privind retrospectiv, mi se pare practic şi accesibil. Basmele şi poveştile, în general, sunt menite să ne pregătească pentru visare, aşa că pot menţiona, din experienţa mea ca părinte, că e mai uşor, mai plăcut şi mai practic să citeşti o carte literalmente uşoară şi bogat ilustrată decât o carte voluminoasă şi greoaie, a cărei lectură devine obositoare după primele cinci minute.
Alexia Udriște: Mi-a trecut prin minte „Ce basm mi-ar fi plăcut să văd ilustrat?”.
Desigur, toate au mai fost ilustrate, dar o gură de aer proaspăt nu strică niciodată. În ce privește formatul și conceptul, el se învârte la urma urmei în jurul ideii că poveștile trebuie să fie accesibile tuturor, iar asta este de necontestat. Aud că Nemi are planuri mari în ce privește această colecție, fapt care mă bucură. Sper să poată rezona și părinții cu această inițiativă, de a strecura basmele și poveștile și de a susține minutele de lectură alături de copii înainte de culcare. Basmul de buzunar trebuie să stea atât în buzunarul picilor, cât și în cel al părinților, eu așa văd copilăria.
Adriana Oprița-Gheorghe: Mi-a plăcut foarte mult ideea ca poveștile copilăriei să fie la îndemână oricând, precum și jocul de cuvinte – titlul colecției este foarte bine ales, te trimite cu gândul la o lume dedicată copilăriei, în care basmele sunt atât de aproape de tine încât le poți atinge.
Cum ați lucrat la basmul propus pentru ilustrare, cum ați găsit tehnica de ilustrație potrivită, culorile, stilul?
Alexandru Ciubotariu: Căutările de ordin stilistic au fost mai multe, dar, ca de fiecare dată, marea provocare a fost să aduc un aport cât mai consistent lucrării în ansamblu, ferindu-mă de pleonasticul mod de a ilustra o carte „mot-a mot”. Până la urmă, după mai multe schițe și încercări, am ales ceea ce veți descoperi în „Ursul păcălit de vulpe”.
Marina Plantus: Am început cu o documentaţie referitor la vestimentaţia şi arhitectura orientală, iar tehnica aleasă a fost cea care o folosesc de obicei, adică acuarele şi tuş. Am selectat atent culori strălucitoare, nuanţe care amintesc de orient: verde- smarald, albastru -turcoaz, violet, ocru-auriu. Iar prin stilul meu bogat în elemente decorative am încercat sa adâncesc cititorul cât mai mult în poveste.
Interior Aladin și lampa fermecată, din O mie și una de nopți, ilustrații de Marina Plantus
Bianca Spătariu: M-am raportat la propria mea copilărie şi m-am gândit la ceea ce îmi plăcea să descopăr într-o carte sau la cum aş fi vrut sa fie ilustrată.
Am avut marele noroc să mă sfătuiesc cu nepoţii şi băieţelul meu de trei ani, care m-au susţinut cu încântare. Trebuie să recunosc că entuziasmul lor a fost unul încurajator şi de bun augur.
Nu a fost greu să mă decid asupra unei tehnici, de la bun început am vrut ca ilustraţia să fie plină de culoare, aerisită şi, bineînţeles, să primescă amprenta mea stilistică.
Am creat o poveste în interiorul poveştii pentru a evidenţia trăsăturile dramatice ale basmului, dar şi pentru a-i îndulci puţin mesajul. Ideea naşterii şi a morţii am asociat-o cu ciclul naturii şi am plasat-o în planul al doilea în aproape toate ilustraţiile, ca pe un mesaj abstract mai puţin dur şi mai uşor de asimilat la toate vârstele.
Alexia Udriște: Am plecat de la premisa că „Sarea în bucate” are o încărcătură emoțională foarte mare, pe lângă succesiunea evenimentelor din viața personajului. Descoperisem în acea perioadă și colajul, tehnică pe care am și aplicat-o ici-colo în realizarea acestor 8 spreaduri. Cred că pragul esențial de care a trebuit să trec a fost să-mi impun să nu subestimez micii cititori. Am vrut să las mai degrabă loc imaginației și reflectării la acțiunile și motivele împăratului, ferindu-mă să fiu extrem de descriptivă.
Interior Sarea în bucate, de Petre Ispirescu, ilustrații de Alexia Udriște
Adriana Oprița-Gheorghe: Ideea de a lucra cumva diferit față de cum procedez de obicei mi-a venit din citirea textului, care este unul cu o istorie destul de lungă, mulți ilustratori renumiți au tradus în imagini povestea. Eu am vrut să vin cu ceva nou, un stil diferit, mai ales în privința personajelor, de aceea am ales să lucrez mult în creioane colorate și acuarelă.
Ce vă aduce ilustrația de carte față de alte tipuri de ilustrație?
Marina Plantus: Nimic nu se compară cu bucuria de a ilustra o carte. Pe lângă produsul finit, palpabil, în care textul se completează frumos cu imaginea, mai este și acel sentiment de satisfacţie, în care speri ca ai contribuit cu ceva în educaţia copiilor.
Bianca Spătariu: În general, ilustraţia de orice fel îmi aduce o mare satisfacţie de ordin spiritual. Însă ilustraţia de carte e mai provocatoare decât alte tipuri de ilustraţie, te seduce şi te angrenează în interiorul poveştii; când ilustrezi o poveste, simţi că o mică parte din ea îţi aparţine şi ţie. E un sentiment unic şi magic în acelaşi timp.
Interior Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu, ilustrații de Bianca Spătariu
Alexia Udriște: Îmi aduce bucurie și multă introspecție. Ilustrând pentru copii, eu personal ajung să mă reanalizez pe mine și acțiunile mele. Gândesc fiecare lucru de foarte multe ori, ceea ce s-a dovedit ca uneori să mă coste din punct de vedere creativ. În final, aduce bucurie și înțelepciune.
Adriana Oprița-Gheorghe: Este cea mai buna metodă de a spune o poveste, secvențială, astfel încât să percepi și trecerea timpului. Privesc fiecare ilustrație ca pe o scenă de film în care, împreună cu textul, privitorul își poate imagina acea lume construită din acuarelă și creioane ca fiind una palpabilă, ilustrația de carte te poate purta în întregime într-o lume total diferită de cea pe care o experimentezi tu zi de zi, datorită ilustratorului care, împreună cu scriitorul, a construit cu grijă universul în care intri atunci când deschizi o carte.
Interior Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm, ilustrații de Adriana Oprița-Gheorghe
Mai pot avea poveștile clasice pentru copii un impact asupra acestora astăzi?
Alexandru Ciubotariu: Eu am credința că da. Am ilustrat multe cărți de copii și am văzut copii care încă sunt fascinați de lumea poveștilor. Va fi destul de trist când poveștile clasice nu vor mai atinge în niciun fel copii…
Interior Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă, ilustrații de Alexandru Ciubotariu
Marina Plantus: Eu cred că da, tocmai acest lucru mă motivează să urmez această carieră. Copiii din zilele noastre au un mare avantaj, cărţile sunt din ce în ce mai atrăgătoare, cu ilustraţii care ajută la îmbogăţirea imaginaţiei, a bunului gust, și de a îndrăgi frumosul și arta.
Bianca Spătariu: Cred că mesajul lor a devenit puţin abstract; ca atare, e nevoie ca informaţia să devină mai accesibilă şi să fie transpusă principiilor şi valorilor societăţii moderne.
Atâta timp cât copiii intră în contact cu poveştile, e imposibil ca acestea să nu le stârnească curiozitatea, introspecţia şi să nu le dezvolte creativitatea.
Alexia Udriște: Eu zic că da. Pot, atâta vreme cât îi stimulează vizualul să citească povestea cu atenție. Orice lectură poate avea un impact pozitiv asupra copiilor dacă aceștia sunt antrenați de mici în simțul dragostei pentru carte. Fiecare povestioară are un tâlc, iar ei sunt perspicace și îl pot desprinde fără probleme. Eu nu cred în robotizarea minții. Poveștile sunt nemuritoare și poate pentru noi au devenit clișee, dar pentru cei care le descoperă pentru prima dată, impactul poate fi uneori chiar neașteptat.
Interior Sarea în bucate, de Petre Ispirescu, ilustrații de Alexia Udriște
Adriana Oprița-Gheorghe: Fără nicio îndoială, da. Cred că poveștile clasice sunt mici universuri la care se pot raporta cu ușurință copiii. Și sunt nemuritoare. Dar contează foarte mult și susținerea din partea părinților și a celor dragi.
De ce ați recomanda „Basmul din buzunar”?
Alexandru Ciubotariu: Este o colecție gândită, coerentă, repovestită și ilustrată. Varietatea titlurilor propuse și modul prietenos în care a fost rescris fiecare titlu în parte sunt motive serioase, la care aș adăuga mozaicul stilistic propus de ilustratori.
Marina Plantus: În primul rând, pentru că nu este o colecţie de basme obişnuită. Pe lângă dimensiunea redusă care dă avantajul de a o purta oriunde, este uşor de citit, iar ilustraţiile se vor aşterne plăcut în mintea celor mici, cu siguranţă.
Interior Aladin și lampa fermecată, din O mie și una de nopți, ilustrații de Marina Plantus
Bianca Spătariu: Cum deja am menţionat, „Basmul din buzunar” e accesibil, practic, uşor de citit oriunde şi oricând.
Alexia Udriște: Pentru că este o alternativă în ce privește vizualul cu care ne obișnuim copiii și este, la drept vorbind, ușor de citit.
Când ilustratorii se adună și se pun la treabă, ies minuni. Sunt actuale atât ca interpretare vizuală, cât și literară – pentru că Veronica D. Niculescu a făcut magie în ceea ce privește textele. Cel puțin în cazul meu a surprins perfect scenele relevante din basm.
Adriana Oprița-Gheorghe: Deoarece sunt povești clasice, frumoase, nemuritoare, care rezonează profund cu universul copilăriei, în care predomină fel și fel de întrebări. Întrebări la care basmele au cele mai bune răspunsuri.
Interior Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm, ilustrații de Adriana Oprița-Gheorghe
Aveți un basm/o carte preferată pe care v-ați dori să o ilustrați?
Alexandru Ciubotariu: Am avut ocazia să ilustrez multe cărți, printre ele și titluri pe care mi le doream. Lista rămâne mereu deschisă și un autor care îmi vine acum în minte ar fi Jules Verne, pe care nu am avut ocazia încă să-l ilustrez.
Interior Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă, ilustrații de Alexandru Ciubotariu
Marina Plantus: Îmi doresc foarte mult să ilustrez un basm românesc cu zâne. În topul preferinţelor ar fi Zâna Zânelor şi Zâna Zorilor.
Bianca Spătariu: Aştept provocări! Poveştile sunt pentru mine precum dulciurile, nu pot să aleg una şi să mă mulţumesc cu ea, le vreau pe toate pentru varietatea şi complexitatea lor.
Interior Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu, ilustrații de Bianca Spătariu
Alexia Udriște: Dacă reanalizez acum situația, mi s-a pus pata pe „Osul de pește fermecat” de Charles Dickens, dar, spre deosebire de „Sarea în bucate”, aceasta are deja un precedent cu Iacob Desideriu, a cărui muncă m-a fascinat când eram mică. Nu știu, mă gândesc și vă spun cu altă ocazie. 🙂
Adriana Oprița-Gheorghe: Sincer, mi-ar plăcea să le ilustrez pe toate. Și mi-a plăcut enorm să lucrez la „Muzicanții din Bremen”, iar dacă ar trebui să aleg încă un basm cred că ar fi „Frumoasa din Pădurea Adormită”.
Aștept propuneri! :))