Bookaholic

Iubitorii de munte, film, carte și fotografie au avut parte de un frumos mărțisor în primul weekend din luna martie – Alpin Film Festival, un demers inedit și curajos, dat fiind faptul că este primul festival de film și cultură montană din România.

Cum a fost la această primă ediție, de cât curaj a fost vorba, de câtă muncă și implicare, dar mai ales despre cum și cui i-a venit această idee ne va spune directorul festivalului, domnul Dan Burlac.

Pentru bookaholici, melange-ul promis de afișul festivalului – film, carte și fotografie – este irezistibil. E ca și cum ai întreba un om flămând dacă vrea să mănânce, 🙂 Așa că ne-am propus să aflăm mai multe despre Alpin Film Festival. Și voi începe cu începutul: când și cui i-a venit ideea unui astfel de festival? Și cât de lung a fost drumul de la idee până la conturarea unui proiect fezabil?

Ideea s-a născut cumva din călătoriile mele ca producător de film la diverse festivaluri internaționale de film. Am remarcat o tendință în ultimii doi ani, în care filmele inspirate de mediul montan au avut un mare succes la public. Un exemplu este excelentul documentar MERU, care a câștigat Premiul Publicului la Sundance Film Festival. Și la Cannes am văzut succesul de care se bucurau filmele de „munte”.

Am descoperit, cu aceste filme, că există o rețea foarte dezvoltată de festivaluri de acest gen în lume și, spre suprinderea mea, am văzut că, în România, nu există. Sunt crescut pe munte și am „fugit de acasă” pentru a merge pe munte de mic. Este o lume care a contat enorm în formarea mea ca om și drumurile pe cărările de munte cu părinții și prietenii au rămas și rămân amintiri prețioase la care țin. De câte ori am ocazia, fug pe munte pentru a mă regăsi. Există un citat la care țin foarte mult al unui alpinist francez care spunea „să mergi pe munte este să mergi acasă”.

Pe scurt, factorul generator al acestui demers a fost întâlnirea dintre „copilul muntelui” și producătorul din mine. Mi-am zis că se poate face ceva foarte frumos și în România, pentru a cultiva și a menține o lume ale cărei valori sunt esențiale pentru oricine cunoaște și iubește muntele.

Pentru că scopul principal al proiectului este să promovăm cultura și civilizația montană, alăturarea celor trei elemente – carte, film, fotografie – a fost una firească, dar nu am inventat noi roata pentru că majoritatea festivalurilor de munte din lume reunesc cele trei  elemente.

Am pus pe hârtie proiectul, am luat legătura cu cei de la International Alliance of Mountain Film, o organizație care reunește festivalurile de acest gen din lume și, ușor-ușor, lucrurile s-au legat. Am fost invitat la câteva festivaluri să văd cum funcționează și cum se organizează un astfel de eveniment și, împreună cu o echipă de profesioniști, am trecut la fapte.

Cum ați ajuns la Predeal ca spațiu? Va fi un loc permanent și pentru viitor sau ați luat în considerare și alte variante?

Am ales Predealul pentru că mi se pare emblematic ca loc: deși nu mai are strălucirea de altădată, este un loc popular, simbolic și cu un potențial în care eu cred. Este aproape de „tot”: de Bucegi, de Brașov, de Bran, de  stațiunile de pe Valea Prahovei.

Lucrurile s-au legat cumva repede pentru o ediție-pilot, urmând ca, din 2017, să facem o ediție competițională, cu mai multe secțiuni. Dorim sa extindem festivalul și la Bușteni, acolo urmând să fie organizate proiectele legate mai ales de alpinism, un proiect unde colaborăm cu Zsolt Torok. Probabil și la Azuga, Cheile Grădiștei, Poiana Brașov, dar asta vom evalua, cum s-ar zice, văzând și făcând.

Un festival despre cultura montană este în sine un festival de nișă, și, mai mult de atât, uitându-mă peste program, am observat că și filmele alese sunt cumva nișate, în sensul că vin spre zone extreme – sport, aventură și adrenalină. Este aceasta o alegere asumată sau s-a întâmplat așa fiind vorba de prima ediție? Intenționați în viitor să lărgiți zona de explorare, poate și cu filme care ies din sfera documentarului sportiv spre cele sociale, antropologice sau chiar spre filme artistice, normal, care să respecte tematica? E clar faptul că extremer-ii nu pot decât saluta această inițiativă, dar credeți că cei care iubesc muntele într-o manieră mai romantică, își vor găsi locul la festival?

Fiind un festival în care principala dorință este să promovăm conceptul de cultură și civilizație montană, vom încerca să lărgim aria de selecție pentru a intra în toate zonele de interes legate de munte: ecologic, antropologic, economic etc.

Pentru asta, ne-am apropiat de personalități din România care au autoritatea să vorbească despre cultura montană în toată complexitatea ei. Și mă refer aici la Cristian Lascu, la Cornel Galescu, Zsolt Torok, Vintilă Mihăilescu, Horia Colibășanu, Tomi Coconea și alții care ne vor ajuta să acoperim foarte bine toate zonele despre care vorbeam.

Ce înseamnă să faci un festival cu intrare liberă? De ce ați optat pentru această variantă? E un specific al proiectului sau a fost doar pentru prima ediție?

Intrarea liberă este firească pentru acest moment al proiectului, sper să putem continua să oferim accesul liber celor care vin la Alpin Film Festival. Vom vedea mai târziu, la edițiile ce vor urma, cum vom gestiona acest aspect și depinde de multe elemente la care încă lucrăm.

Vorbim despre un festival de cultură montană, dar cât de puternică e cultura montană în România și cât de promovată?

Cred că avem o foarte mare preocupare, ca nație, pentru cultura și civilizația montană și le trăim într-un mod firesc, fără a conștientiza. Nu are sens sa intru în discursuri legate de istorie, de relația pe care românii au avut-o și o au cu muntele. Literatura română este plină de pagini memorabile legate de acest aspect. Însă nu cred că există un mediu mai organizat, mai didactic. Sunt foarte multe inițiative în întreaga țară, dar nu există un curent unitar, care să ne ajute să înțelegem și altcumva fenomenul, să îl conștientizăm și, plecând de aici, să ajungem să respectăm muntele, să-l protejăm și să îl păstrăm.

Un argument în plus față de ceea ce zic este un lucru pe care l-am descoperit, cu uimire: România este singura țară europeană neafiliată Asociației Europene a Asociațiilor de Drumeții Montane.

Sunt multe discuții despre modul defectuos în care prezervăm patrimoniul montan de la noi. Credeți că demersuri ca Alpin Film Festival pot sensibilza opinia publică generând fapte concrete pentru reabilitarea patrimoniului?

Este una dintre preocupările pe care le avem, aceea de a declanșa, în cadrul festivalului, ateliere de discuție, conferințe cu voci autorizate – din România și din străinatate – pentru prezervarea patrimoniului montan. Avem un proiect împreună cu o Universitate din Elveția pentru a organiza un atelier de marketing montan și prezevarea patrimoniului montan și vom acorda mici burse celor care sunt interesați să se formeze în aceste domenii.

Putem povesti multe, mai ales că avem muntele ca subiect, dar bookaholici fiind, tot la cărți tragem. Spuneți-ne câteva cuvinte despre Alpin Book Festival. E o inițiativă în premieră în România și am înțeles că au fost și premii. 🙂

Cartea este deja un lucru minunat, iar cartea de munte nu poate decât să contribuie la ceea ce dorim noi să realizăm. Vom promova și traduce cartea de munte, vom da premii celor mai bune cărți pentru a încuraja astfel de publicări. Există o literatură de sertar cu o seamă de cărți absolut fantastice din istoria drumețiilor și a sportului montan, cărți inspirate de lumea muntelui, a performanțelor sportive, a aventurilor umane, o lume țesută de vise care fascinează și trezește interes. În acest proiect, suntem susținuți de Editura România Pitorească, care face enorm pentru literatura dedicată muntelui.

Cum ați simțit această primă ediție?

Sunt extrem de mulțumit că publicul prezent la această ediție pilot a înțeles și a apreciat intenția noastră de a face din acest eveniment un act cultural important pentru civilizația muntelui. Publicul a fost încântat să se întâlnească, la Predeal, cu legende ale sportului montan românesc si i-aș numi aici pe Alexandru Floricioiu, Mircea Noaghiu, Nusa Enache, Constantin Arghiropol, Dan Vasilescu, Dan Cristea, Liviu Predeleanu și mulți alții.

Cei trei prieteni ai festivalului – Tomi Coconea, Cornel Galescu , Zsolt Torok – vor fi stâlpii edițiilor viitoare. Ei, alături de Cristian Lascu și Vintilă Mihăilescu, formează grupul care va gira, prin autoritatea pe care o reprezintă, fiecare în domeniul său, modul în care vom selecționa filmele, cărțile, fotografiile pentru Alpin Film Festival.

Cele trei zile au fost intense, pline de momente remarcabile și suntem optimiști – am așezat o sămânță bună pentru a dezvolta un proiect minunat, așa cum ne-au mărturisit cei prezenți la Predeal, în 4-6 martie.

Cât de bookaholic e Dan Burlac? Aveți timp de lectură? Cât, unde și când citiți? Se poate o recomandare pentru bookaholici, o carte de suflet care v-a adus împlinire și pe care vreți să o dați mai departe? Sau puteți să le transmiteți un mesaj. 🙂

Sunt, în mod definitiv, un bookaholic. Cartea m-a construit și m-a făcut cel care sunt astăzi, cu binele și răul din viața mea. Cartea m-a învățat că esențial este să crezi în ceea ce faci, să fi deschis mereu cunoașterii, să înveți din tot și din toate.

Am avut șansa ca la Paris, în anii mei de studenție, să fiu ucenicul unuia dintre cei mai elitiști editori din Franța, este vorba despre domnul Constantin Tacou, elev, la rândul lui, al lui Georges Dumezil, directorul editurii L’ Herne. În librăria sa de pe Rue de Verneuil, am crescut între cărți minunate și am fost spectator la trecerea unor personalități ale literaturii mondiale – ma gândesc aici la Umberto Eco, Emil Cioran, Philippe Sollers, Julia Kristeva, Maurice Droun, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și mulți alții.

După părinții mei, este omul cel mai important din viața mea și datorită lui mi-am împlinit dragul de carte, pornit din biblioteca mea de mocan din Săcele.

Nu aș recomanda o carte anume pentru că întâlnirea cu o carte este un lucru extrem de intim și personal. O carte îți transmite, poate, numai ție acea emoție intensă, după lectură.

Aș avea o singură recomandare: citiți și nu lăsați cartea să moară!

Fotografii de Irinel Cîrlănaru Photography și Mihai Sebestyen, preluate de pe contul de Facebook Alpin Film Festival.