Ei, da. 🙂 Aş fi vrut eu să merg la masă cu Jamie în Londra. Acuma, l-am căutat în două dintre restaurantele lui, dar nu era acolo. Pe Jamie nu l-am văzut, dar de mâncat am mâncat tare bine, confirmând că farfuria bate filmul, cartea de bucate şi emisiunea.

Prima dată a scris o carte. Apoi a mai scris una. A început să facă emisiuni tv. Se chinuie să schimbe modul de gândire al englezilor şi nu numai asupra mâncării. A făcut campanii pentru ca puştii englezi să nu mai consume mâncare procesată în şcoli. Regina l-a decorat deşi nu i-a prea convenit cum a venit Jamie îmbrăcat la ceremonie. Şi da, arată bine, are umor şi rupe inimile gospodinelor (sau pasionatelor de gastronomie, scuzaţi) din toată lumea.

În Londra dai de faţa lui drăgălaşă în multe locuri. În reclame în timp ce urci pe interminabilele scări rulante de la metrou dar mai ales în librării, unde sunt rafturi întregi dedicate cărţilor dumisale de bucate. Ba chiar am văzut cărţi de-ale lui Jamie şi în magazinele de suveniruri, de exemplu. Mai ales că vine Crăciunul, o carte frumoasă de bucate nici că poate fi un cadou mai potrivit pentru un target lărgit, de la mamei căreia vrei să-i sugerezi să încerce şi altceva decât prăjitură Carpaţi până la cuplul de amici pasionaţi de bucătărit fancy.

Prima dată am ajuns la măcelăria – restaurant Barbecoa. În parteneriat cu un alt bucătar celebru, Adam Perry Lang, Jamie a deschis un paradis al carnivorilor. Aflat în City, cartierul de business al Londrei, e numai bun să plece CEO-ul acasă cu o bucată de carne de vita, porc, miel. Mai în glumă mai în serios, l-am întrebat pe măcelar dacă au foie gras. S-a uitat la noi ironic: Jamie nu e cu din astea. 🙂

Din fericire pentru muritorii de rând, preţurile nu sunt pentru CEOs. La restaurant n-am fost, dar am luat în schimb carne de la măcelărie. În măcelărie, bucăţi imense atârnă peste tot. Am plecat cu Rib Eye din aged beef (adică lăsată la învechit. Maturată, da). Pentru cine nu ştie, carnea de vită, doar bucăţile de calitate, se lasă la “învechit” câteva săptămâni, timp în care se usucă, aromele devin mult, mult mai intense şi carnea mai fragedă.

Ei bine, vita învechită a lui Jamie a fost excepţională. Parcă mi-l aminteam la tv cum o gătea. De fapt, mare lucru n-ai ce să-i faci decât să o pui pe grătar, e atât de bună în sine încât e suficient.

Provocaţi oarecum, am zis că hai şi la restaurant cu Jamie. Am vrut să zic la Jamie. Alegerea nu a fost uşoară. Tocmai a deschis Union Jacks, primul dintr-un lanţ de restaurante, zice el, cu specific englezesc. Practic, din ce-am văzut pe net, acolo sunt mai mult un fel de pizza, flats de spune el, adică un aluat acoperit cu mixuri de inspiraţie englezească.

Marea iubire a lui Jamie e însă bucătăria italiană. Şi aici aveam opţiuni. Jamie are un restaurant strict italian şi o trattoria, parte din celebrul Fifteen, primul lui local. Până la urmă, am zis că hai să fim clasici, mergem la Fifteen! Şi mâncaţi am fost.

Fifteen are un concept fain, Jamie adună aici tineri defavorizaţi şi îi pregăteşte pentru a fi bucătari. Are şi o fundaţie care îi ajută şi tot felul de programe. Fifteen nu e nici pe departe un restaurant de fiţe. După cum îl ştim pe Jamie din cărţi sau de la tv, nici n-ar avea cum. Cel puţin în partea cu trattoria unde am stat, atmosfera era foarte relaxată.Mi-a plăcut şi bucătăria la vedere, vedeai tot ce se întâmplă.

 

Mâncarea a fost exact cum bănuiam – ingrediente de calitate şi combinaţii extrem de gustoase. Fără fiţe, fără spectacol. Am luat un peşte (pollock) cu un sos alb cu ierburi şi cu linte, aromat, care-ţi lăsa impresia de mâncare bine făcută. La fel şi porcul la cuptor cu ţelină, cartofi şi pesto de rucola. Extraordinar de bun. Probabil că la asta e Jamie expert – echilibrarea aromelor, împăcarea gusturilor. Nu era nimic strident în gustul mâncării, toate se îmbinau perfect.

Lovitura de maestru a fost însă la final când a apărut meniul de deserturi. Nu vă pot povesti cât de bună a fost panacotta cu feliuţe de pară în vin. Era clar de pe altă planetă.

Devenit simbol cultural, Jamie nu-şi dezminte brandul în bucătărie. Mă bucur să aflu că e autentic şi nu doar că scrie cărţi de bucate mişto şi dă frumos la tv. Şi, când îmi voi aminti de panacotta aia, mă voi duce repede la Cu Jamie în Italia să văd cum se face. N-ar fi prima oară când reţetele amicului Jamie se concretizează pe Bookaholic. 🙂

Vezi aici cărţile de bucate ale lui Jamie apărute în România

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


2 comentarii
  1. Margot

    Nu stiu ce sa mai cred …Am mancat in Bath, tot la un restaurant al Jamie Oliver, cu gandul la multele preparate pe care am vazut si citit ca le face. Acum doar nu o pregati el mancarea, dar… si aici e aici, a fost total sub cele mai marunte asteptari! Nu mai zic mari, ci marunte.Venea ospatarul, te intreba, dar, pana iti aducea, ..dura, si cand a sosit , am ramas muti. Salata era de mult trecuta, gustul cam ciudat, portia sub minuscula , iar pretul…super mega gigantic.Si, nu ne-am invatat minte, am mai incercat odata, si tot asa!! Deci, am ramas cu un gust amar, si sincer, degeaba este el f priceput, daca la restaurantul lui servirea este cum este.O fi altfel in Londra, acolo nu am mai avut curajul, dupa 2 experiente amarui.
    O zi buna va doresc !

    Reply
  2. Cristina FoarfăCristina Foarfă Post author

    Serios? De pregatit sigur nu o pregateste el, dar presupun ca sueprvizeaza tot, de la retete la modul de functionare a restaurantului. La Fifteen portiile erau super ok (cum se vede si in poze) si mancarea excelenta, foarte gustoasa. Sa incerci eventual si la Londra daca mai ai chef. Eu data viitoare am zis ca incerc si la cel italienesc si la ala mai dubios, englezesc cu “flats”.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *