Bookaholic

Cine nu a visat să facă înconjurul lumii… din plajă în plajă, sau din hotel în hotel, din avion în avion şi, poate cel mai apetisant, din restaurant în restaurant. Pentru genul ăsta de visători sunt cărţile care conţin în titlu cuvântul “lumii” şi în subtitlu modalitatea prin care te vor purta prin ea. Să vorbim despre Bucătăriile lumii în 60 de feluri principale.

Ştiţi cum e, cum ajungi într-o ţară nouă vrei să mănânci ceva tradiţional din bucătăria ei: scoici în sudul Italiei şi paste în rest; tot felul de nebunii cu brânze şi vin în Franţa; tortilla în Spania; cuşcuş cu ceva berber în Maroc; pui Tandori în India etc. Bineînţeles că s-a întâmplat să întâlnesc şi eu drumeţi suficient de necurioşi încât să rămână la ale lor steak & fries ori pizza indiferent de peisaj, delicatese, context, dar ei nu fac parte din targetul nostru acum 🙂

Cartea Bucătăriile lumii e un album frumos, pe care chiar dacă îl deschizi cu poftă de gătit, ajungi să-l răsfoieşti visător. Sigur găteşti ceva, dar până te apuci pe tocat şi măsurat, mai întârzii cu ochii pe poze (din alea de revistă super stylish şi glossy, unde lingurile şi paharele dau stilul ţării respective) şi cuvintele pe care nu le-ai mai auzit. Reţetele nu sunt chiar simple, dai peste condimente specifice, de negăsit la orice market de la colţ. Pare genul de carte pe care o faci cadou unui curios pofticios al gastronomiei lumii sau din care găteşti ceva exotic cu o ocazie mai specială.

Cele mai multe reţete sunt din Italia, pe locul doi la preparate fiind India (deh, bucătăria italiană şi cea indiană sunt două mari trenduri), iar celelalte ţări prin care te plimbi salivând sunt Spania, Irlanda, Ungaria, Brazilia, Maroc, Algeria, Tunisia, Thailanda, Indonezia, Rusia, Norvegia, China, Japonia, Mexic, Antile, Senegal, Coasta de Fildeş, Australia, Tahiti, S.U.A. şi Louisianna. Mi se pare ciudat că nu sunt şi Franţa sau Grecia, totuşi Statele sunt!

Şi pentru că ziceam de cuvintele de care nu am mai auzit, dacă pozele transformă cartea de reţete în album, cuvintele astea o refac carte de citit 🙂 Dai peste curcuma (condiment din sud-estul Asiei), tajin (preparat din carne de miel sau pui în Maroc), solianka (fel principal cu peşte în Rusia), caşă (hrişcă măcinată, se foloseşte în Rusia), kulibiac (fel principal cu somon – Rusia), mihalţ (peşte răpitor de apă dulce care se foloseşte pentru Zarzuela, un fel spaniol cu peşte creveţi, scoici) şi afli că amestecul de mirodenii specific Chinei conţine: piper, cuişoare, scorţişoară, fenicul, cardamon, ghimbir, anason stelat, lemn dulce.

M-am întrebat ce fel de mâncare ar fi reprezentat România într-o astfel de carte: cel mai probabil sarmalele cu mămăliguţă servite în ceramică de Horezu :)) Cu toate că nu par să sune suficient de fancy pentru prezentarea fină a cărţii, totuşi reţetele astea chiar reprezintă feluri tradiţionale, mâncăruri pe care nu le găseşti la orice colţ de stradă în ţara respectivă, ci în restaurantele cu specific.

Cel mai simplu exemplu ar fi Irlanda. Dacă ajungi în Dublin vei fi destul de încântat de cât de bună e aceeaşi mâncare europeană care în Londra parcă nu e la fel de gustoasă, bibilită, bine gătită. Nu ştiu câţi dintre voi aţi cerut în vreun restaurant tocaniţă irlandeză, cu cartofi şi carne de oaie, şi nu v-aţi fericit la propriu într-un bistro cu o supă cremă, o salată caesar de 3 ori mai bună decât în alte părţi şi un desert simplu şi fin. Aşa şi cu sarmalele noastre, ca şi cu tocăniţa lor. Ele există, vin în cantităţi generoase şi cu mare aport caloric, dar nu le găseşti chiar la orice terasă din oraş.

Un alt exemplu ar fi Indonezia… Cine a ajuns acolo ştie că va auzi Nasi Goreng de dimineaţă, la prânz şi seara – un fel de orez foarte consitent cu legume (toate trecute prin wok), spicy, care e pur şi simplu un refren naţional. În carte dăm peste un elegant miel cu migdale şi curry, care probabil la unele restaurane mai scumpe, cu specific (la care nu m-am aşezat) o fi şi el un fel de refren 🙂

Dar gata cu vorbăria multicultutala, trecem la gătit. Avem în plan un pui thailandez – nu vă spunem mai mult. Abia mâine vă arătăm 🙂