Lavinia Branişte (n.1983) este o prozatoare tânără, autoare a trei volume (deja): Poveşti cu mine, poezie (2006, Paralela 45), Cinci minute pe zi, proză scurtă (Casa de pariuri literare, 2011) şi – recent – Escapada, proză scurtă (Polirom, 2014). Despre cel din urmă va fi vorba în rândurile de mai jos.

Lavinia Branişte scrie o proză scurtă realistă, inspirată din cotidian, cu diverse personaje aparţinând unor categorii sociale diferite. Naraţiunea se face fie la persoana I, fie la persoana a III-a, iar personajul principal este, de regulă, unul feminin, deşi nu întotdeauna: în povestirea Planet Romeo, de pildă, protagonistul este un tânăr (Radu), care este – înţelegem – homosexual, şi are câte o aventură amoroasă (cu băieţi întâlniţi pe site-uri de gen) în apartamentul prietenilor săi Raluca şi George, atunci când aceştia pleacă în vacanţă şi lasă cheile lui Radu, să aibă grijă de casă şi de pisici.

În Escapada – povestirea care dă titlul volumului – e vorba tot de o aventură amoroasă: o tânără îi face o vizită unui băiat (Paul) pe care-l place. Urmează o cină preparată în doi (fata îi aduce un peşte de patru kilograme, din oraşul natal, de la Dunăre), după care vine momentul culminant, îndelung aşteptat (şi pregătit) de protagonişti: partida de sex. Iar aici, lucrurile încep să scârţâie… Paul îi cere sex oral, fata trece printr-o serie de stări contradictorii, de la contrarietate şi amuzament la ofensă şi angoasă: „Şi apoi din nou groaza. Că cinevaul ei din «am cunoscut pe cineva» tocmai îi anihilase toate celelalte componente şi o redusese la simpla dimensiune de prestator de servicii sexuale”. Aşteptările fetei – ajunsă cu emoţie la întâlnirea cu un băiat care-i place şi cu care îşi imaginează deja că poate avea o relaţie de durată – se transformă brusc în panică, în clipa în care are impresia că e redusă la stadiul de „prestator de servicii sexuale”, şi mai mult decât atât, că i se cer nişte „servicii sexuale” mai speciale. După o „escapadă” sexuală eşuată, speriată de posibile consecinţe, vrea să plece acasă în plină noapte, dar nu găseşte cheile şi-i cere lui Paul să le caute. Proza se încheie în trombă, puţin ironic („fără să ştie dacă ăsta chiar era finalul”): „Ea a ieşit pe uşă şi-n timp ce ieşea au început să-i năvălească în cap replici, au început să se suprapună scene şi variante de final, fără să ştie dacă ăsta chiar era finalul. El a rămas gol în uşă, uitându-se după ea, iar ea a auzit, cu un etaj mai jos, cum a răsucit ambele chei”. Cititorul/ cititoarea e liber(ă), aşadar, să tragă ce consecinţă doreşte, să empatizeze sau nu cu eroina din perspectiva căreia se face relatarea (deşi apar câteva apropouri „partizane” în text, când se pomeneşte despre discuţia fetei cu prietenele, dar şi cu tatăl său în legătură cu seara cu pricina).

 

branisteLectură din Escapada la Librăria Bastilia

 

„Două lucruri urăsc pe lumea asta – declară naratoarea (la persoana I, aici) în povestirea O întâlnire – pantofii roşii şi bărbaţii care-mi cer în pat să fac lucruri”. Protagonista evocă aici o întâlnire cu un fost iubit, sosit în vizită din Canada şi care se străduieşte s-o convingă să emigreze şi ea, oferindu-i banii necesari, dar fără a-i promite sprijinul ori afecţiunea lui. Scurta povestire mizează din nou pe stările de spirit ale naratoarei, care încearcă să reziste fostului iubit, având în vedere că, în relaţia lor trecută, fusese complet dominată de acesta din urmă: „Am fost împreună mai demult, eram o cârpă şi mă călca în picioare, fă-mi aia, fă-mi ailaltă, îmbracă-te cu asta, du-te şi clăteşte-te cu apă de gură. Îmi era frică de el”. În prezent, protagonista resimte aceeaşi tensiune şi aceeaşi angoasă în raport cu el, deşi încearcă să-i reziste, să nu se mai lase dominată: „Încă nu-mi dau seama ce vrea de la mine, dar nici eu nu sunt cel mai orientat om din lume, aşa că-i ordon minţii mele să-i ordone corpului meu să nu mai simtă paranoia în muşchi. Nu eşti în pădure şi nu eşti un animal hăituit. Ai fost mai demult, acum douăzeci de mii de ani. Dar nu mai eşti”.

În afară de relaţiile şi experienţele amoroase, prozele din Escapada pun în pagină scene de muncă în corporaţie, dar şi personaje aparţinând altor vârste (mai înaintate) şi categorii sociale (ca în Ea şi Lili, unde o bătrână trăieşte singură, după moartea bărbatului (şi cu fiul la oraş), doar cu pisica, în casa de ţară din Sebeşel, în care intră noaptea un tir, la o curbă periculoasă; sau O sută opt, în care două surori îşi veghează, la spital, tatăl bătrân (victima unui atac cerebral), speriate şi neputincioase ş.a.m.d.). Una peste alta, prozele tratează despre lumea de azi şi problemele lumii de azi – carieră, statut social, iubire, singurătate, relaţii, cupluri –, având, cu precădere, în prim-plan un personaj feminin, tânăr, aflat la vârsta la care-şi caută împlinirea socială, personală şi profesională.

Lavinia Branişte, Escapada, proză scurtă, Editura Polirom, Iaşi, 2014, 224 p.

bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

Cumpără Escapada de Lavinia Braniște de pe librăria online Cărturești

Avatar

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *