Lectura de Joi, un program cultural inițat de agenția culturală AdLittera, despre care vă spuneam câteva lucruri, pe scurt, într-un material cu noutăți din lumea cărții din România, a avut cea de-a doua ediție joi, 21 august, la „Grădina de citit” de la Biblioteca Metropolitană din București. Cum am văzut lista de invitați, mi-am zis că e o întâlnire pe care nu trebuie să o ratez. Așa că joi, cu o întârziere de câteva minute, am pășit în frumoasa grădină a Bibliotecii Metropolitane.
Un Cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma), moderatorul serii, dăduse deja startul evenimentului. Una dintre primele sale afirmații a fost că aveam parte de o distribuție perfectă, întrucât cei trei invitați, scriitori foarte buni, pot fi considerați, din puncte de vedere diferite, debutanți. Astfel, pe Nora Iuga a descris-o ca fiind o scriitoare care se reinventează permanent, cu fiecare volum publicat – și, având în vedere că în această toamnă „fetiței cu o mie de riduri” îi va apărea o nouă carte, romanul Harald și luna verde, aceasta a intrat în categoria „redebut”; pe Diana Bădica a inclus-o în categoria „debutatul absolut” – pentru că tânăra scriitoare abia a publicat, în mai anul acesta, primul ei volum (de versuri), enșpe mii de dimineți; iar poetul t.s. khasis pare a fi un autor „mai puțin prizat de public”, din generația douămiistă, considerat „debutant cu experiență” – pentru că volumul arta scalpării (2005, Editura Vinea) a fost văzut ca debut din pricina faptului că primul volum al poetului, Farmacia cuvintelor, din 2003, Editura Viața Arădeană, nu ajunsese în librării în 2005.
Moderatorul și-a îndeplinit foarte bine rolul. Pe scurt, a vorbit despre literatura română, îndemnând publicul să meargă direct la autori, să încerce să-i citească și să vadă ce au de spus, chiar dacă nu sunt foarte vizibili și nu apar foarte des la diferite evenimente literare; a prezentat, schematic, autorii (o prezentare a acestora găsiți și aici), a purtat conversații cu invitații, adresându-le întrebări foarte interesante și a interacționat cu publicul (și este destul de greu să urnești oamenii la evenimente; e adevărat că, în ceea ce privește „secțiunea” cu întrebări din partea publicului, s-a stat cam prost – aparent, publicul românesc este încă timorat din acest punct de vedere). Ironic, relaxat și cu remarci inteligente, așa cum (poate că) îl știți.
Pentru că tot aminteam de conversații cu scriitorii, să vedem, grosso modo, despre ce s-a discutat.
A fost strigată prima la catalog minunata Nora Iuga, care abia se întorsese de la mare și afirma: „Îmi place de mor să ies în public”. Un Cristian a profitat de faptul că scriitoarea va publica, toamna aceasta, o nouă carte, la Editura Polirom, și a întrebat-o cum de a mai scris un roman. Răspunsul acesteia, plin de voie bune, zâmbete și energie, a fost: „La 83 de ani, nu mai ai alte plăceri: iubirea, societatea etc. Și atunci, ce-ți rămâne de făcut? Trebuie să-ți trăiești viața cumva. Și-ți rămâne doar să retrăiești, să reinventezi, să ți-o recreezi prin reprezentare, să încerci să reiei acele lucruri care te-au făcut fericit, disperat sau foarte revoltat. (…) Am crezut că-mi va fi foarte greu să scriu un roman la vârsta aceasta – și încă unul foarte serios, cu politică, istorie, nu unul dintr-acela cu frivolități, cum e lumea obișnuită să creadă că sunt -, dar nu a fost”.
În alte momente ale serii, Nora Iuga a mai vorbit despre necesitatea de a scrie spontan, în strânsă legătură cu starea de spirit dintr-un moment sau altul, de a nu te limita, ca scriitor, la un gen sau altul, programatic; a povestit despre ceilalți doi poeți invitați la eveniment, din poziția de cititor – de exemplu, spunea că „t.s. khasis este un poet cu totul și cu totul neobișnuit, m-a frapat discursul său poetic. El este o personalitate specială, extrem de pregnantă. (…) Îl felicit că scrie cum simte și gândește în salturi, căci asta face poezia autentică” sau „La Diana îmi place foarte tare că e foarte jucăușă, că pare că nu ia lucrurile foarte în serios. Lucrul acesta este extraordinar pentru poezie, îi dă originalitate”.
Sfârșitul serii i-a aparținut, ca și începutul, tot Norei Iuga, care, înainte să citească din romanul său în curs de apariție, Harald și luna verde, ne-a vorbit puțin despre el – mai precis, despre scrierea și subiectul acestuia. Așa am aflat, printre altele, că scriitoarea a terminat volumul cu trei săptămâni în urmă și că, atunci când a început să scrie, nu știa despre ce va fi – spunea că, fiind și poetă, scrie mai mult sub un impuls de moment; de aceea, întotdeauna povestea se încheagă pe parcurs. De asemenea, a mărturisit că, până spre jumătatea cărții, titlul acesteia era Centura de castitate, pe care a fost nevoită să îl schimbe pentru că a găsit un alt volum cu același titlu, la un alt autor român.
V-ați dat seama, până acum, că nu respect cronologia evenimentului – ar fi și dificil și ar părea, probabil, incoerent.
Pentru t.s. khasis moderatorul nu a avut întrebări – în mare parte, spunea el, pentru că este prieten bun cu acesta și vorbesc tot timpul despre literatură, așa că îi era mai dificil să îi adreseze noi întrebări. Chiar și așa, a vorbit despre poetul, dar și omul t.s.khasis, laudativ – un autor format, foarte bun, dar, din păcate, prea discret – și a sfătuit publicul să-i citească cel mai recent volum, pe datorie (Editura Casa de Pariuri Literare, 2011, cronica aici). Apoi l-a invitat la lectură – t.s. khasis a citit atât din volumul amintit anterior, cât și poeme noi, complexe, care vor fi incluse într-un alt volum ce va apărea în curând.
Cu Diana Bădica s-a discutat, pe undeva pe la începutul evenimentului, despre cum au ajutat-o cursurile de creative writing (cel organizat de Revista de Povestiri, cu Florin Iaru și Marius Chivu, și cel de la AdLittera, cu Răzvan Țupa, urmate anterior publicării) – „îți curăță puțin stilul, primești o serie de feedback-uri bune, ești într-un grup de oameni care scriu”, spunea ea; de asemenea, scriitoarea a vorbit despre cum a scris cartea enșpe mii de dimineți, cum a migrat de la proză la poezie, pentru moment, cum este să lucrezi într-o corporație și să scrii literatură și multe altele. A citit a doua, după t.s. khasis, câteva poeme faine din enșpe mii de dimineți.
După lectura Norei Iuga – fragmentul citit mi-a stârnit și mai mult curiozitatea pentru noul roman al acesteia -, Un Cristian a încheiat seara cu o întrebare dintr-o anchetă pe care o realizează în prezent printre scriitorii români: „Ce așteptări aveți din partea publicului?”
Răspunsurile au fost variate și au scos la iveală câteva aspecte de care, zic eu, ar fi bine să ținem seama pe viitor, ca niște cititori interesați:
Diana Bădica: „Aș vrea ca cel care citește să rezoneze puțin cu ceea ce scriu eu. Dacă cineva vine la mine și-mi spune că s-a regăsit în poemele X și Y, eu sunt mulțumită”.
t.s. khasis: ”Sunt puțin cinic: eu aștept de la public bani”.
Nora Iuga: „El [t.s.khasis, n.r.] nu greșește, la genul acesta de spectacole se plătește bilet în Germania, de exemplu. Dar vreau să vă spun că eu am fost atentă la dumneavoastră și am văzut nu numai că ați ascultat bine tot ce s-a vorbit și s-a citit, dar ați fost și emoționați, ați avut, din când în când, și tresăriri, ați și râs. Însă ceea ce nu am văzut la dumneavoastră accentuat și ceea ce în Germania, de pildă, sau în Elveția, se întâmplă, este spectacolul pe care-l dă publicul. (…) Publicul nu se sfiește să se manifeste, se implică și nu se jenează să-și arate emoția. Și atunci se creează o legătură puternică între actori – pentru că noi trebuie să fim și actori când ne citim scrierile – și spectatori. Așadar, este necesar ca aparițiile publice ale scriitorilor să fie plătite, iar ca dumneavoastră, publicul, să vă manifestați mai mult”.
Una peste alta, m-am bucurat de atmosfera intimă de la Grădina de citit, de lecturile (de joi) ale tuturor scriitorilor invitați, dar și de prezența lor (am văzut o Nora Iuga energică și veselă, o Diana Bădica bucuroasă că se afla acolo, dar și extrem de emoționată, și un t.s. khasis serios și discret) și de publicul neașteptat de numeros (să fie în jur de treizeci de oameni prezenți la o asemenea întâlnire este, totuși, o performanță). Și, dacă mi-a plăcut ce am văzut acolo, nu se poate să nu vă recomand să mergeți și voi – Lectura de Joi mai are încă patru ediții, așa că aveți vreme.
P.S.: Pe 28 august puteți să vă întâlniți cu Filip Florian, Veronica D. Niculescu și Daniel Coman. Iar moderatoarea evenimentului va fi Luminița Corneanu. V-am convins? 🙂
