Bookaholic

Nu e un lucru nou pentru nimeni că ritmul aparițiilor editoriale s-a accentut în ultima vreme și că e tot mai greu să ții pasul cu ele. Cărți din toate domeniile apar cu o frecvență năucitoare, teancurile se înalță tot mai mult, bibliotecile devin neîncăpătoare, iar listele de citit (TBR-uri – „to be read” – mai nou) se lungesc, parcă, la infinit.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, ca orice bookaholic adevărat, parcă aș vrea să le citesc pe toate. Și dacă nu reușesc să le citesc, vreau măcar să le am în bibliotecă, să știu că sunt acolo și, cândva (la pensia la care visăm cu toții încă de când terminăm școala), o să am timp să le citesc.

În ultima vreme, mi-au atras atenția (printre altele) cinci cărți de istorie foarte interesante, care se ocupă de subiecte diferite și fiecare cu o viziune proprie asupra evenimentelor. Nu am apucat să le citesc pe toate, pe unele doar le-am răsfoit, iar cu altele am zăbovit ceva mai mult, însă cum o să dureze ceva până când voi putea scrie despre fiecare, am zis că nu ar fi rău măcar să semnalez aparițiile.

Era extremelor, de Eric Hobsbawm

Având subtitlul O istorie a secolului XX (1914-1991), Era extremelor a lui Eric Hobsbawm, își propune să ofere cititorului o privire sintetică asupra celui mai zbuciumat secol din istoria omenirii de la Primul Război Mondial până la finalul Războiului Rece. Cartea a apărut într-una dintre cele mai bune colecții de istorie din limba română, colecția „Cartier Istoric” a Editurii Cartier – pe care eu o cunoșteam mai bine datorită cărților de istorie medievală și m-am bucurat tare mult când am găsit aici și această carte tradusă.

Contemporan cu aproape întreaga perioadă pe care o studiază în acest volum (s-a născut în 1917 în Alexandria, Egipt), scopul lui Hobsbawm este de a reuși să înțeleagă și să explice de ce lucrurile s-au petrecut așa cum știm că au făcut-o în secolul XX. Cartea începe cu relatarea vizitei istorice pe care președintele francez, François Mitterrand, a făcut-o pe 28 iunie 1992 la Sarajevo (un oraș aflat pe atunci în plin război). În afară de câțiva istorici și câțiva supraviețuitori ai Primului Război Mondial, nimeni nu a înțeles că alegerea acestei date pentru o vizită oficială avea și scopul subtil de a aduce oamenilor aminte de nefericitul eveniment care (pe 28 iunie 1914) a schimbat definitiv istoria Europei și, implicit, a lumii. Mesajul este clar: „Istoria care se uită, se repetă”.

Războiul care a pus capăt păcii, de Margaret MacMillan

De anul trecut, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, Marele Război, cum i s-a spus în epocă, pe vremea când nimeni nu credea că ceva mai îngrozitor urma să aibă loc, au apărut multe cărți (romane sau cărți de istorie și evocări) pe această temă. Cumva, din cauza faptului că Holocaustul și alte orori ale celui de-al Doilea Război Mondial au rămas, la nivel mental și imaginar, mai bine întipărite în memoria contemporanilor, grozăviile Primului Război Mondial au picat într-un con de umbră. Însă, în economia istoriei lumii, șocul produs de acest război mondial (primul din istorie) nu cred că a fost vreodată pe deplin înțeles și asumat. Mie mi se pare că a fost ca și cum, tocmai pentru că nu mai trăiseră așa ceva și era un lucru prea groaznic pentru a fi fost trăit, supraviețuitorii au încercat să-l uite cât mai repede și să revină la viața frumoasă de dinainte. Însă lumea veche a rămas veche, iar în lumea nouă tăcerea lor a făcut ca următoarele două decenii să fie ani interbelici, în loc de ani postbelici.

În Războiul care a pus capăt păcii, Margaret MacMillan vorbește tocmai despre contextul social care a făcut un asemenea război posibil, încercând să descâlcească ițele complicate ale intrigilor politice și sociale. De la asasinatul de la Sarajevo, la marile fronturi de război și alianțele politice ale marilor puteri europene, până la evenimente aparent fără legătură, dar importante într-o privire retrospectivă, volumul face parte din „istoria care trebuie citită pentru a nu fi repetată”. Este vorba de o istorie contextuală, nu doar o istorie a marilor evenimente sau personalități, adică o istorie a felului în care anumiți oameni și hotărârile lor au schimbat cursul lumii.

„Vechile instituții și valori erau atacate și apăreau noi mișcări și atitudini. Lumea acestora se schimba, poate mult prea repede, și trebuiau să încerce să-i găsească sensul. „La ce se gândeau?” – acesta este întrebarea cea mai răspândită despre europenii care au pornit la război în 1914. Ideile care au influențat concepția lor despre lume, lucrurile pe care le-au considerat de la sine înțelese, fără să-și pună un semn de întrebare (ceea ce istoricul James Joll a numit „ipotezele ascunse”), schimbările și lipsa acestora, toate sunt elemente importante ale contextului în care războiul, chiar și un război general european, a devenit o posibilă opțiune în 1914. (…) În final, deciziile care au dus la declanșarea războiului – sau nu au reușit să-l împiedice – au fost luate de un număr surprinzător de mic de oameni, iar acești bărbați – puține femei au avut un cuvânt de spus – proveneau în mare parte, deși nu în totalitate, din clasele superioare, fie din aristocrația latifundiară, fie din plutocrația urbană. (…) La fel de importante sunt creșterea și educația lor, dar și lumea largă care îi înconjura.”

Istoria lumii, de Andrew Marr

Istoria lumii a lui Andrew Marr este exact genul de carte de istorie pe gustul meu. Nu o istorie cronologică și cauzală (cu evenimente care decurg logic unele din altele, pentru că nu așa „funcționează” istoria), ci una alcătuită din comparații și corespondențe. Felul în care istoria mare (cea pe care nu o putem controla și ne conduce destinele tuturor) se împletește cu istoria mică (cea individuală, asupra căreia ni se pare că avem ceva de spus, prin alegerile pe care le facem). Realizator de emisiuni BBC, Andrew Marr își construiește istoria ca pe un uriaș puzzle, din preistorie până în zilele noastre, făcând legături surprinzătoare între oameni, locuri și evenimente, totul povestit într-o manieră curgătoare și accesibilă chiar și publicului larg.

Chiar dacă nu vom putea niciodată să cuprindem toată istoria într-o carte, trebuie să încercăm să cunoaștem ce s-a întâmplat în trecutul nostru, care au fost greșelile înaintașilor și care au fost faptele lor mari (cum ziceam mai sus, „Istoria care nu se citește, se repetă”). Suntem oameni, adică ființe pe jumătate culturale, iar cultura noastră ne vorbește despre cine suntem: „Cu cât vom înţelege mai bine felul cum conducătorii pierd contactul cu realitatea sau motivul pentru care revoluţiile produc dictatori mai frecvent decât produc fericire sau pentru care unele regiuni ale lumii sunt mai bogate decât altele, cu atât ne va fi mai uşor să ne înţelegem propriile vremuri.”

Istoria lui Marr este una a „individului măreț” (după expresia lui), a celui care, folosindu-se de contextul în care a trăit la un moment dat, s-a ridicat din masa anonimă și a schimbat lumea. Epitetul măreț nu este neapărat unul admirativ, întrucât mulți astfel de oameni au fost veritabili ticăloși (cazul cel mai celebru ar fi Hitler, dar nu e nici pe departe singurul), însă cu mențiunea că aceste ascensiuni nu ar fi fost posibile fără efortul celorlalți oameni ai vremurilor respective.

„Înainte de a începe, să luăm totuşi un moment de respiro şi să-i admirăm pe cei 99%; eroii uitaţi ai anilor mai liniştiţi, ocupaţi cu truda simplei supravieţuiri, a continuării vieţii: plugarii care şi-au urmat boii pe brazdă, ţăranii care au muncit, au hrănit familii şi au plătit taxe fără să fie omorâţi de hoardele mongole sau recrutaţi de Napoleon, femeile care au săpat, au născut şi i-au învăţat pe alţii în zece mii de sate dispărute. Aceasta este o carte despre măreţi aducători de schimbări şi despre epoca lor, dar toate schimbările acelea au fost şi sunt înconjurate de noi, ceilalţi, care am ţinut drapelul sus.”

Despre toate, pe scurt, de Bill Bryson

Cartea a apărut recent Editura Polirom și a mai avut o ediție în 2008 la Curtea-Veche (într-un format mare, de enciclopedie, cu multe imagini și cartonat). Este un fel de istorie a științei, mai degrabă, în stilul original și extrem de bine documentat al lui Bryson. Eu am rămas definitiv cucerită de el după ce am citit Acasă: O istorie a vieții private care, la rândul ei, este o istorie savuroasă și interesantă a civilizației umane.

Bryson are un stil lejer de a scrie și de a prezenta informații istorice, științifice, literare sau pur și simplu anecdote, amestecând totul într-o prezentare care curge lin. E genul de tip pe care, dacă l-ai fi avut ca prof în școală, te-ai fi trezit cu noaptea-n cap să ajungi la timp la oră, ai fi citit tot și cea mai mare grijă ar fi fost să nu pierzi vreun cuvânt din tot ce spune. Bill Bryson e un tip cu o vastă cultură enciclopedică și cu un minunat dar al povestirii care-ți poate face să pară interesant orice subiect, cât de arid și de plictisitor.

În Despre toate, pe scurt (în engl. A Short History of Nearly Everything) pornește de la odiseea spațială a universului, a Pământului, formarea vieții și evoluția omului, ajungând la prezentarea celor mai revoluționare descoperiri din fizică (teoria relativității, descoperirea atomului). Părerea mea e că o astfel de carte poate reprezenta partea frumoasă a științei, cea care nu este întotdeauna predată în școală, și este cu atât mai interesantă și mai atrăgătoare cu cât povestea în sine este minunată.

Atlas istoric Duby, coord. Georges Duby

Georges Duby este unul dintre istoricii francezi ai Evului Mediu pe care l-am citit cu mare plăcere în facultate (și care aparține celebrei Școli de la Annnale, alături de Jacques le Goff, Jean-Claude Schmitt, Lucien Febvre, Philippe Ariès,Michel Vovelle și mulți alții). Nu știam de acest Atlas istoric scos de Larousse până să fie tradus în limba română, dar mi se pare un volum ce poate fi de mare ajutor pentru cei ce vor să dobândească o imagine sintetică asupra istoriei lumii.

Volumul conține 300 de hărți de istorie (de la preistorie la epoca contemporană), liste cronologice și casete cu prezentări pe scurt ale principalelor evenimente sau perioade istorice. Este o carte menită să ordoneze perioadele istoriei umane și poate părea puțin seacă pentru cineva care nu este pasionat de istorie. Însă poate fi de un real ajutor pentru cei care vor să-și sistematizeze cunoștințele. Aș zice că este un companion binevenit pentru o carte cum este Istoria lumii de Marr sau Era extremelor de Hobsbawm.