Un târg de carte e un spațiu cu multă butaforie și o groază de lume. Standuri-tejghele. Lansatori-precupeți. Și mușteriii.

În principiu, toată lumea e civilizată: intelectuali fini, oameni care fac baie-n concepte, care se-mbracă-n cuvinte, care iubesc cu acolade. Asta trebuie să creadă lumea. Adică dumneavoastră. Pe sub gene, prin buzunarele de la pantaloni, pe la gleznă, enfin, acolo unde nu se vede, strălucesc nevăzute cuțite. Există editurile care se plasează strategic, știu demult care-s editurile care vor ocupa centrul pavilionelor.

Lansările se fac strategic: există o ierarhie decibelică a lor, unele-s mai sonore decât altele, unele le bagă vată-n urechi celorlalte. Killing me softly. Apoi există autorii și editorii. Traducătorii și editorii. Astăzi, o editură e un fel de curte imperială de pe vremuri, sau ca un post tv de azi: vedetele sunt cumva prezentate ca fiind unicele. Există, uneori, un embargou asupra unor nume sau asupra unor teme sau discursuri. Uite, de pildă, cărți de filosofie foarte bune publică și Tact, și Humanitas. Dar cine știe de editura Tact, care nu investește în PR, al cărei stand se găsește pe undeva pe la marginea vreunui pavilion? Câți dintre traducătorii care se plimbă prin târg, să-și vadă cărțile publicate, au fost plă- tiți la timp? Câți dintre autorii care și-au schimbat editura vor să dea ochii cu editorii de la care au plecat? Cam cât câștigă un traducător român pe pagina tradusă? Adică cam cât ia pe ora de tradus?

Și mai e o luptă, dar la târg e armistițiu. Aveți vreo idee cam care e procentul pe care-l percep firmele de distribuție a cărților pe care le cumpărați aici ceva mai ieftin? Vedeți, nu-i așa de grav ca problema diluanților, dar nu-i un mizilic. Așa că faceți bine și cumpărați cărți, cumpărați cărți scrise mai puțin de vedete pe care le știți de la televizor, cumpărați cărți de la standuri mai mici și mai tăcute sau măcar uitați-vă un pic și aici. Asta așa, ca să chemați pe front combatanți care se consideră dinainte bătuți, nu pentru că n-ar lupta pentru o cauză bună, ci pentru că nu au ultimele tipuri de arme.


Citește numărul 2 complet aici

Bookshake este un cotidian editat de Bookaholic.ro și Florin Iaru, la inițiativa Centrului Ceh. Ziarul se găsește la Bookfest 2016 (1-5 iunie), la standul Bookshake (pavilionul 4), unde este distribuit gratuit participanților. Articolele vor putea fi citite și online pe bookaholic.ro.

Ilustrație: Ana Preduș

Un comentariu
  1. vasile popescu

    am gândit acelaşi lucru anul trecut când am vizitat bookfest-ul-am văzut lansări la care adunaţi în jurul microfonului erau vreo 5 inşi(autor şi critici) şi auditorul format de trei babe rătăcite,probabil mătuşi ale autorului-m-am simţit jenat în calitatea mea de cititor împătimit,mi-a fost milă de autor şi cred că nu-şi va mai lansa în viaţa lui vreo carte-lume multă se plimba lume puţină cumpăra,fetele de la Tracus Arte “mânca”…pe întuneric…humanitasul gemea ghiftuit, că dacă odinioară propagandiştii mergeau la perfecţionare la moscova,astăzi merg la burse în occident…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *