Dacă vă plac poveştile „iniţiatice”, cu eroi care trec printr-un proces crâncen al desăvârşirii spirituale prin meditaţie şi renunţare, atunci cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, Milarepa, este lectura potrivită. L’Express numea Milarepa o „extraordinară poveste metafizică”, dar eu n-aş merge atât de departe: Milarepa este o poveste în care sunt atinse probleme „metafizice”, în care sunt rulate idei specifice budismului tibetan, dar, în esenţă, mesajul este unul simplu şi se poate descifra fără prea multe cunoştinţe în domeniu: importanţa împlinirii spirituale depăşeşte – sau ar trebui să depăşească – orice dorinţă lumească.

Milarepa face parte din trilogia cu Oscar şi Tanti Roz şi Domnul Ibrahim şi florile din Coran [ cronica aici], şi cred că ar trebui citite toate trei ca un întreg, aşa cum le-a conceput şi autorul, pentru că doar aşa sensul lor devine complex.

Fiecare dintre cele trei cărţi abordează câte o perspectivă religioasă diferită – în Oscar şi Tanti Roz, personajul descoperă prin creştinism împăcarea cu moartea, în Domnul Ibrahim şi florile Coranului, se vobeşte despre înţelepciunea islamică şi, în acelaşi timp, despre cât de asemănătoare sunt, de fapt, creştinismul, iudaismul şi islamismul dacă trecem peste toate barierele ridicate doar de om, iar în Milarepa, Schmitt aduce în discuţie idei dintr-o religie îndepărtată de stilul nostru de viaţă şi care par cu atât mai dificil de aplicat: trebuie să renunţi la împlinirile mărunte şi să te concentrezi pe transcenderea materialului, căci numai aşa vei reuşi să scapi de eterna reîntoarcere, de reîncarnarea în lumea materială, considerată, evident, inferioară.

Cu cât de agăţi mai mult de cele lumeşti, cu atât te îndepărtezi mai mult de eliberare, iar dacă în creştinism neglijarea spiritului duce la pierderea raiului, în budism adâncirea în materie are drept consecinţe reîncarnarea – oricât ni s-ar părea nouă, europenilor, o idee interesantă şi atrăgătoare, reîncarnarea este văzută ca ceva rău, ca imposibilitatea de a ieşi din capcana trupului. Ideea de bază din Milarepa este că obsesia acumulării de bogăţii lumeşti şi mai ales sentimentul de ură nu duc decât la o captivitate din ce în ce mai grea a spritului.

Astfel că personajul Simon, bântuit de vise înfricoşătoare, în care se simte cuprins de o ură inexplicabilă, poate foarte bine să fie reîncarnarea unui suflet chinuit din alte epoci şi care încearcă şi acum să scape de samsara. Elementul fantasticului – sau mai degrabă mitic – se inserează într-un context total despiritualizat, într-o cafenea din Parisul contemporan.

Simon schimbă cerul Parisului cu cerul Tibetului, după ce află, ajutat de o femeie misterioasă care îi spune că el face parte dintr-un lanţ lung de reîntrupări (apariţia femeii este probabil cel mai forţat artificiu al cărţii). El este, de fapt, Svastika, unchiul marelui yoghin Milarepa, care trebuie să scape de blestemul reîncarnărilor repovestind de o sută de mii de ori istoria sihastrului Milarepa. Svastika este plin de ură şi dornic de răzbunare doar pentru că Milarepa, copil fiind, îndrăznise să-l plângă odată de milă pentru că sărăcise.

Şi Milarepa cade în capcana nevoii de răzbunare, dar reuşeşte să se salveze prin meditaţie şi sacrificiu de sine, pe când Svastika este tot mai măcinat de mânie şi de frica în faţa morţii. Milarepa devine un mare yoghin, învăţându-i şi pe alţii cum să vadă dincolo de aparenţe, cum să accepte nimicnicia şi cum să reuşească să se detaşeze de lucruri, care, de fapt, ne sunt stăpâni.

„Să cugetăm la ridicolul condiţiei umane, să ne dăm seama de adânca noastră nefericire, s-o luăm în derâdere şi să ne înduioşăm. Mila înlătură deosebirea dintre sine şi ceilalţi; mila te face mărinimos.”

O carte ce nu pune prea multe probleme de interpretare, Milarepa, aşa cum întâlnim frecvent în literatura lui Schmitt, nu atinge dimensiuni impresionante şi, deşi este intitulată roman, nu cred că se încadrează propriu-zis în această categorie, fiind mai degrabă o schiţă a ceea ce ar putea fi dezvoltat într-un roman.

O poveste-anecdotă, Milarepa cred că s-a dorit a fi un fel de naraţiune adecvată celor care-şi doresc idei filozofice/mistice traduse într-un limbaj literar şi mai ales accesibil (eu cred că după ce ai citit măcar Eliade, stilul din Milarepa ţi se va părea destul de simplu). Aşadar, Milarepa, dincolo de a transmite un mesaj universal al împlinirii de sine prin renunţarea la falsele dorinţe lumeşti, este o carte ce te familiarizează cu ideile de bază ale budismului tibetan şi care te invită, astfel, să descoperi mai departe, prin alte lecturi, o concepţie despre viaţă total diferită de cea europeană.

 

Eric-Emmanuel Schmitt, Milarepa, traducere din franceză de Ileana Cantuniari, Editura Humanitas fiction, 2013 (ed. a II-a)

bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

 

 

 

Cartea poate fi comandată din librăria onlien Cărturești, la prețul de 17 lei. Dacă introduceți codul Bookaholic la orice comandă, veți beneficia de 15% reducere în librăria online Cărturești. 

Silvia Dumitrache

critic literar și de teatru, asistent de regie, doctorand studii culturale, redactor Observator Cultural


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *