Miniaturile pline cu cărţi ale lui Charles Matton

Îmbogăţim azi galeria artiştilor cu lucrări ce au legătură într-un fel sau altul cu lumea cărţilor cu un nou nume: Charles Matton. Acesta a fost un artist francez care a simţit nevoia de a se exprima în diverse moduri, a fost pictor, sculptor, grafician, fotograf, scenarist şi regizor. Viaţa pe care a dus-o, prieteniile pe care le-a avut, pasiunile şi interesele i-au fost cu siguranţă o bună sursă de inspiraţie.

Născut în luna septembrie a anului 1931 la Paris, a fost nevoit să împartă casa în care familia sa se retrăsese cu militari ai armatei germane care ocupaseră Franţa. Această perioadă de coabitare impusă i-a fost inspiraţie pentru filmul Lumière des étoiles mortes, pe care avea să-l facă în 1994. După terminarea războiului se mută la Monte Carlo. Urmează ani în care viaţa familiei sale alternează de la lux la sărăcie, în funcţie de norocul tatălui său la ruletă. Aceasta este perioada în care Charles începe să deseneze şi să picteze tot ce vede, încercând probabil astfel să-şi găsesască liniştea şi echilibrul.

În 1960 expune pentru prima dată, alături de prietenul său, sculptorul Michel Charpentier. Deşi expoziţia este un succes, Matton consideră că în epoca dominată de arta abstractă lucrările sale nu sunt văzute şi apreciate pe măsură, aşa că, pentru mulţi ani, renunţa la a mai expune. Continuă însă să lucreze în atelierul său, dar şi ca ilustrator, sub pseudonimul Gabriel Pasqualini.

Dar lucrările sale care mi-au atras atenţia şi pe care vreau să vi le prezint şi vouă sunt cele pe care a început să le realizeze prin anii ’80: cutiile. Mai exact, este vorba despre nişte interioare în miniatură, spaţii fie imaginate de Matton, fie reproducându-le pe cele existente în mod real. Aceste interioare atât de meticulos construite, cu un aer dramatic şi cu o atmosferă aparte, nu au fost realizate iniţial pentru a fi expuse. Soţia artistului, Sylvie, care a urmărit întreg procesul creării lor declara:

At first he didn’t make them to show them, but to use as a tool to produce photographs. His first exhibition contained the paintings, photographs of the interiors and finally the boxes. It was to make the public believe that the photograph was an honest representation ofthe space. It was to create this illusion.

Aceste microcosmosuri artistice – cum au fost descrise – înfăţişează la o scară de 1/7 studiourile unor artişti faimoşi, dormitoare, hoteluri şi biblioteci. Matton a construit, sculptat şi pictat fiecare detaliu în parte al acestor interioare, de la pereţi, mobilier şi accesorii până la peisajele ce apar în spatele ferestrelor, de multe ori folosind oglinzi care să creeze o iluzie optică de-a dreptul hipnotică. Încă de la prima expoziţie în care a prezentat-o, lumea sa miniaturală, nostalgică şi poate un pic claustrofobă a captat atenţia publicului şi a criticilor.

Aşa cum spuneam, o colecţie întreagă este dedicată bibliotecilor şi Matton a încercat nu doar să creeze o copie fidelă a lor, ci şi senzaţiile frumoase, intimitatea simţită în interiorul unei biblioteci vechi şi fascinante. În aceste „cutii” ale sale, artistul francez a creat colţuri ale unor librării şi biblioteci publice sau ale celor aflate în camerele unor personalităţi precum Sigmund Freud, de exemplu, stăpâne fiind peste tot, cărţile.

Bibliothèque de Babel, hommage à Borges