Locuiesc în București de șapte ani și, în acest timp, m-am mutat de cinci ori. Moderat, aș zice: nici prea mult, nici prea puțin. Când am venit aici, am lăsat în apartamentul de bloc din orașul natal 95% din cărțile din biblioteca mea. Am luat cu mine o geantă de cărți și una de haine și alte lucruri necesare. A fost un proces dureros, aveam senzația că am lăsat acolo mare parte din ceea ce eram (și sunt). Și acum, când ajung acasă, unul dintre primele lucruri pe care le fac este să merg să mă uit prin bibliotecă, să scot cărți, să recitesc, să văd dacă sunt toate în ordine :), să le șterg de praf și așa mai departe. Poate de aceea, când m-am mai mutat dintr-un loc într-altul în București, nu am mai lăsat niciodată cărți în urmă (deși știam la ce mă înham, cât de greu de transportat sunt cărțile etc.).
O sinteză a experiențelor personale cu biblioteca după mine
Trăim într-o lume care ne forțează, vrând-nevrând, să fim mobili – din pricina studiilor, slujbelor, chiriilor prea mari, proprietarilor cu care, la un moment dat, nu ne mai înțelegem, zonei, spațiului, colegilor de apartament sau orice altceva. De aceea schimbăm locuințele, majoritatea, o dată la câțiva ani (dacă suntem norocoși, am o prietenă care s-a mutat de trei ori în același an, de exemplu). Unul dintre cele mai complicate lucruri într-un astfel de proces este mutatul dintr-o parte într-alta cu biblioteca după noi. Căci, nu-i așa, an de an mai achiziționăm câteva zeci de cărți, iar bagajul devine din ce în ce mai consistent.
Prima dată când am venit în București am locuit, un an de zile, la o mătușă. Îmi țineam cărțile pe o comodă, unele peste altele. Cum eram primul an de facultate și aveam un buget extrem de mic, nu prea am cumpărat cărți, citeam la și de la bibliotecă. Așa că mutatul de la mătușă într-un apartament de la Ozana n-a fost deloc dificil. Din păcate însă, nici atunci nu mi-am putut aranja puținele volume în bibliotecă pentru că aceasta era plină cu cărțile proprietarului, care nu voise să le ia cu el – nu-i vorbă, m-am delectat cu niște ediții foarte faine din biblioteca lui, am fost realmente încântată să o am la îndemână, mai ales că avea și cărți care-mi trebuiau la facultate. Mi-am ținut cărțile, așadar, tot în dormitor, pe niște rafturi din șifonier.
Cea de-a treia schimbare de domiciliu a devenit puțin mai complicată – dădusem, între timp, iama în anticariate :). Am ieșit din impas cu două geamantane mari cu rotile, unde mi-am îndesat volumele. Pe moment, m-am felicitat pentru ideea minunată. Nu vă sfătuiesc, totuși, să faceți ca mine – e adevărat că sunt ușor de tras, dar sunt atât, dar atât de grele când le iei în brațe pe scări, încât am simțit nevoia, la un moment dat, să le dau de-a dura. Iar ghinionul a pesistat: încăperea pe care o împărțeam cu sora mea nu-mi permitea să-mi așez cărțile niciunde. Așa că am fost nevoită să le las împachetate – de aici, trageți voi singuri concluziile, vă spun doar atât: ce te faci când ai nevoie de o carte de la fundul geamantanului?
În sfârșit, condițiile vitrege de depozitare a cărților în încăperea menționată anterior m-au determinat să nu mai achiziționez altele în perioada respectivă (vorbim de trei luni, nu vă impacientați). Ei, și în garsoniera următoare, spațioasă, mi-am găsit un loc ideal de pus cărțile – pe câteva rafturi nefolosite de sora mea și pe o altă comodă. Am început să cumpăr masiv cărți, în seturi de câte zece-douăzeci, iar darurile pe care le primeam erau, din fericire, sub formă de cărți.
Cea mai recentă mutare a fost în ianuarie anul acesta. Într-un apartament cu mobilă specială pentru bibliotecă, goală, în așteptarea volumelor mele 🙂 – iupi! Iar experiențele anterioare m-au învățat și mi-au „rafinat” modul de operare: am folosit cutii mici, de carton, scotch pentru lipirea bazelor cutiilor și sigilat. Am împărțit în categorii: cărțile necitite versus citite, cărți vechi versus noi, ediții speciale versus normale, cărți de care aveam nevoie în perioada de acomodare/ amenajare versus cele de care nu aveam nevoie curând.
Bine, de fapt, nu eu le-am organizat și împachetat, ci sora mea, căci eu aveam piciorul în gips (dar i-am dat indicații prețioase! 🙂 ). Și a fost numai bine, ușor de cărat (deși sora, prietenul meu și prietenul ei vă vor spune că au făcut multe drumuri cu acele cutii, eu vă confirm că nu și-au rupt spatele cărându-le) și de despachetat – primul lucru pe care-l fac când ajung într-un loc nou, după ce scot o parte din cele indispensabile traiului, este de a aranja biblioteca, asta mă face să mă simt imediat, oricât de străin e locul, că sunt acasă.
Cum să „eficientizăm” mișcarea? Soluții practice
Așadar, din punctul meu de vedere, mutatul dintr-o parte într-alta cu biblioteca după noi este o acțiune pe cât de complicată, pe atât de plăcută (pentru cititori, bineînțeles). N-aș renunța la volumele mele, cel puțin momentan, pentru nimic în lume – dacă voi puteți să mai dăruiți sau donați din ele atunci când vă mutați, ar fi indicat, mai ales dacă aveți peste cinci sute de cărți. Și nici nu aș face un drum până în orașul meu natal pentru a le depozita, decât dacă următoarea locuință ar fi într-o altă țară :).
În ceea ce privește eficientizarea „mișcării”, iată câteva soluții practice:
– căutați la hipermarketuri (sigur au și nu le mai trebuie) sau cumpărați cutii mici, e cea mai bună soluție de transport dintre cele pe care le-am încercat până acum;
– cumpărați un scotch mai lat pentru a întări bazele cutiilor și a le sigila;
– aranjați-le pe categorii, pentru a fi mai ușor de despachetat;
– nu puneți niciodată cărțile înclinate sau cu cotorul în sus, se vor deteriora (din nefericire, vă spun din proprie experiență);
– scrieți cu un marker pe cutii sau puneți etichete pe ele, mai ales dacă mai aveți și altele cu haine sau diverse obiecte. Vă va face viața mai ușoară tot atunci când despachetați; dacă aveți nevoie de vase, și nu de cărți, știți din ce cutie să le luați. Eu n-am folosit cutii mici decât pentru volume, restul le-am pus în cutii mult mai mari, așa că erau ușor de deosebit.
– păstrați, într-o cutie separată, cărțile de care aveți nevoie curând. Anterior, nu m-am gândit la acest lucru și eram și în sesiune când m-am mutat, așa că a trebuit să despachetez tot pentru a găsi cele câteva volume care-mi trebuiau;
– despachetați imediat după ce v-ați mutat, altfel vă va ocupa mult spațiu în noua locuință – am trecut și prin asta acum, ultima dată, când aveam în mijlocul sufrageriei multe cutii cu cărți, pe care le mutam de colo colo pentru a aranja mobila, de exemplu. Not cool :).
– dacă în locuința pe care o părăsiți aveți aranjată biblioteca așa cum vă doriți, și, prin urmare, nu vreți să schimbați nimic, poate ar fi bine să faceți câteva poze bibliotecii, să vă amintiți mai apoi cum să puneți volumele pe rafturile noi. Eu n-am făcut asta niciodată, mereu am improvizat, le-am rearanjat, ba pe genuri, ba pe edituri, pe dimensiuni, pe autori, pe literaturi etc. De fapt, reorganizarea bibliotecii îmi place cel mai mult din tot procesul, așa mai apuc să recitesc, să-mi amintesc de o carte sau alta, de un pasaj drag și așa mai departe.
– dacă schimbarea locuinței nu se va face imediat și sunteți nevoiți să locuiți temporar în altă parte, vă sfătuiesc să aveți mare grijă cu împachetatul cărților și cu depozitarea lor (să nu fie într-un loc cu umezeală mare, cu mucegai, cu prea multă căldură, căci paginile cărților, sper că știți, se vor deteriora).
Acestea sunt, dacă vreți, cele câteva sfaturi, de bun simț, generale, pe care le-aș da oricărui cititor. La voi cum a fost cu mutatul dintr-o parte într-alta cu biblioteca? Ce metode ați folosit?
Sursă imagine principală
