Bookaholic

Dacă aţi urmărit “Gossip Girl” sau alte seriale care descriu elita new yorkeză şi/sau americană în extenso şi aţi rămas cu o senzaţie de plăcere cumva vinovată, ceva similar veţi încerca şi citind O educaţie costisitoare de Nick McDonnel, roman apărut în colecţia Strada Ficţiunii de la Editura Allfa.

Cartea a fost şi continuă să fie un bestseller încă din 2009 când a văzut lumina tiparului în SUA, iar anul acesta a apărut şi în România. Scriitorul este un tânăr din Manhattan, New York, care peste o lună va împlini 28 de ani, iar O educaţie costisitoare este al treilea său roman, primul, Twelwe, marcând un debut pe care critica americană l-a considerat fulminant (McDonnel avea 17 ani la momentul respectiv), suficient încât să ajungă să fie comparat cu Graham Greene şi John le Carre.

Nouă romanul nu ne-a displăcut dar nici nu ne-a entuziasmat atât de mult încât să vedem în McDonnel altceva decât un potenţial bestseller writer. Ca majoritatea scriitorilor tineri, americanul acordă o atenţie deosebită teoriilor conspiraţioniste (NASA, Guvernul şi armata ascund secrete importante şi aproape vitale de majoritatea popoarelor lumii) şi consumului de narcotice. O educaţie costisitoare se doreşte a fi un soi de joc de culise asemeni şahului unde piesele sunt o mână de studenţi la Harvard şi nişte spioni, conduşi cumva de puteri mult mai mari decât ei.

Acţiunea romanului se petrece pe două fronturi, unul în SUA iar celălalt în Africa, locul comun fiind o revoltă în Somalia pusă în mişcare de un lider rebel, Hatashil, considerat un fel de Robin Hood african care vrea binele celor mai puţin norocoşi.

O explozie la graniţa dintre Kenya şi Somalia soldată cu nişte morţi şi răniţi îl ia prin surprindere pe Mike Teak, un tânăr de 25 de ani, absolvent de Harvard, recrutat de CIA şi desemnat să se întâlnească cu Hatashil. Efectul de domino rezultat se propagă până în America, refractându-se asupra lui Susan Lowell, profesoară la Harvard căreia în debutul romanului îi este desemnat Pulitzerul pentru o lucrare de doctorat pe care o publică pe tema evenimentelor din Africa, dar şi asupra studentului somalez David Ayan, considerat de prietena sa, Jane, o jurnalistă în devenire, un mare învingător pentru faptul că “a ieşit din deşert”.

Paralela ce mi-a amintit de “Gossip Girl” sunt iţele care se ţes între lumea up-class americană şi cea cumva aflată la polul opus, rămânând motivul comun că toţi sunt oameni ce converg spre acelaşi scop, descoperirea adevărului şi maturizarea proprie în proces. Jumătate un roman care descrie viaţa tipică de student de pe malul celălalt al Atlanticului, jumătate un thriller consipraţionist, romanul O educaţie costisitoare are acel prim prerogativ care îl face vandabil: o acţiune accelerată care te ţine în priză.

Cartea are multe personaje, care jonglează când cu amintirile, când cu timpul prezent, când în Africa, când în America, drept urmare nu l-am recomanda a fi citit în spaţiu public. Cel puţin prima jumătate îţi necesită atenţia, suficient încât să nu pierzi din mână cine ce face, pe cine întâlneşte, ce s-a spus şi de ce. Capitolele sunt foarte scurte, unele având doar 2 pagini, după care rişti să se schimbe atât pasul şi personajul, cât şi timpul, continentul şi contextul.

Aici dictează acţiunea şi rapiditatea cu care aceasta se derulează, mai mult decât valoarea pur literară. Nu poţi pretinde prozei americane contemporane să fie nici măcar puţin poetică, altfel îşi pierde publicul pe parcurs. Personajele au mai mult atribute fizice decât psihice şi morale, şi cu toate acestea nu poţi spune că lipseşte ceva. Tocmai de aceea am rămas în dubiu.

Dacă această carte s-ar transforma în film, ceea ce nu ar fi imposibil – “Twelwe” a fost deja ecranizat în 2010 – noi nu i-am da o notă mai mare de 6 pe Imdb.

Pentru o seară sau două în care nu vreţi să pierdeţi exerciţiul lecturii din mână, O educaţie costisitoare nu este o alegere greşită. E ca un film pe care îl vezi pentru că nu vrei să rămâi în urmă cu cinematografia.