Karen Horney (n. 1885, Hamburg-1952) a fost medic psihiatru şi psihanalist de orientare neofreudiană. Autoare a mai multor cărţi (Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcţii în psihanaliză, Autoanaliza), ea a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin, Institutul Psihanalitic din Chicago şi la cel din New York. Psihologia femeii, apărută anul acesta la Editura Trei – traducere din engleză de Sofia Manuela Nicolae – cuprinde o serie de texte şi comunicări scrise/prezentate în anii ’20-’30, în descendenţa psihanalizei freudiene, însă adesea critice la adresa ipotezelor formulate de Freud: iată câteva titluri, în ordinea apariţiei în volum: „Despre originea complexului de castrare la femei”, „Fuga din feminitate. Complexul masculinităţii la femei, din perspectiva bărbaţilor şi a femeilor”, „Feminitate inhibată. O contribuţie psihanalitică la problema frigidităţii”, „Problema idealului monogamiei” ş.a.m.d.Deşi scrise, practic, înaintea şi în afara discursului feminist, cercetările lui Karen Horney – bazate pe experienţa ei clinică de psihanalist – sunt interesante şi astăzi, cu atât mai mult cu cât adoptă adesea, aşa cum spuneam, o poziţie rezervată sau critică în raport cu anumite teze, presupoziţii, preconcepţii vehiculate de psihanaliza freudiană.

Iată, de pildă, ce spune ea într-o comunicare despre „Problema masochismului feminin”, prezentată la întâlnirea semestrială a Asociaţiei Psihanalitice Americane în Washington, în 1933: „Interesul faţă de problema masochismului feminin se extinde cu mult dincolo de sferele medicală şi psihologică întrucât, cel puţin pentru cei ce studiază cultura occidentală, problema atinge chiar rădăcinile evaluării femeii prin prisma definirii sale culturale.

Se pare că în zonele noastre culturale fenomenele masochiste sunt mai frecvente în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor. S-au conturat două modalităţi de a aborda o explicaţie a acestei observaţii. Una reprezintă o încercare de a descoperi dacă tendinţele masochiste sunt inerente esenţei naturii feminine sau înrudite cu ea. Cealaltă este o evaluare a ponderii pe care o au condiţionările sociale în geneza oricăror caracteristici specific sexuale în distribuţia tendinţelor masochiste”.

Karen Horney e mai degrabă sceptică în privinţa primului tip de explicaţie – în răspăr cu unii psihanalişti ce continuă direct ipotezele lui Freud –, fiind înclinată, în schimb, să introducă în ecuaţie „condiţionările sociale” şi sugerând antropologilor să vină cu date în ce priveşte existenţa „masochismului feminin” în alte organizări sociale decât cele europene.

Astfel, înaintea lui Simone de Beauvoir – care publica, în 1949, Al doilea sex, o carte ce avea să facă istorie, considerată fiind o biblie a feminismului –, psihanalista Karen Horney vorbeşte despre „ideologii fixe” – falocentrice – referitoare la „natura femeii” şi despre influenţa extrem de mare a acestor ideologii, ca şi a mediului social asupra psihologiei şi conduitei sociale a femeii. Iată un citat revelator: „(…) pot apărea anumite ideologii fixe referitoare la «natura» femeii; precum doctrine potrivit cărora femeia, prin naştere, este slabă, sensibilă, preferă dependenţa, are abilităţi limitate de muncă independentă şi de gândire autonomă. Apare tentaţia de a include în această categorie ideea psihanalitică conform căreia femeia este masochistă prin natura ei. Este destul de clar că aceste ideologii funcţionează nu numai pentru a împăca femeia cu rolul său subordonat, prezentându-l ca pe unul inalterabil, ci şi pentru a înrădăcina credinţa că acesta reprezintă o încununare pe care ele şi-o doresc sau un ideal pentru care merită şi este recomandat să te zbaţi.

Influenţa pe care aceste ideologii o exercită asupra femeilor este considerabil întărită de faptul că femeile care prezintă trăsăturile menţionate sunt mai des alese de către bărbaţi. Aceasta înseamnă că potenţialul erotic al femeilor depinde de conformarea lor la imaginea a ceea ce constituie «adevărata lor natură». Prin urmare, nu pare deloc exagerat să spunem că, în astfel de organizări sociale, atitudinile masochiste (sau, mai degrabă, expresiile mai blânde ale masochismului) sunt încurajate la femei, în timp ce sunt descurajate la bărbaţi”.

Spre deosebire de predecesorii săi – în speţă Freud şi discipolii lui – care încercaseră să formuleze o teorie a psihologiei femeii urmând modelul masculin, Karen Horney pune accent în comunicările cuprinse în cartea de faţă pe elementele caracteristice feminităţii (vaginul, sarcina, maternitatea), abordând, aşadar, o perspectivă feminină, şi anunţând, implicit, lungul drum al feminismului de pe la jumătatea secolului XX încoace.

 

Karen Horney, Psihologia femeii, traducere din engleză de Sofia Manuela Nicolae, Editura Trei, colecţia „Psihologia pentru toţi” (colecţie coordonată de Simona Reghintovschi), Bucureşti, 2012, 320 p.

 

 

Adina Diniţoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Un comentariu
  1. Pingback: Despre masochismul feminin « Editura Trei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *