În afara elevilor și a profesorilor de română, puțini știu că, de câțiva ani, în învățământul românesc se organizează o olimpiadă total diferită de ceea ce presupunea olimpiada clasică de limba și literatura română. Și numai cei care au fost realmente implicați știu ce însemnă cu adevărat OLAV și cât de îndrăgită este această competiție în rândul elevilor care au înțeles că lectura este o abilitate de viață, că, știind să citești texte literare sau nonliterare și să interpretezi imagini, realitatea imediată se transformă, firul ce te călăuzește prin labiritul vieții devenind mai trainic.

Între 15 și 18 aprilie 2016, Cluj-Napoca a găzduit cea de-a patra ediție a fazei naționale a Olimpiadei Lectura ca Abilitate de Viață, nivel liceal, edițiile anterioare fiind organizate la Bistrița, de unde a și venit inițiativa acestei competiții, inițial disciplină opțională, apoi concurs transformat ulterior în Olimpiadă.

Florentina Sâmihăian – Președinte de onoare al Comisiei Centrale din acest an, evidenția statutul special al acestei olimpiade: „Este olimpiada din domeniul filologic care valorifică în cel mai înalt grad inteligența, cunoștințele, sensibilitatea și creativitatea elevilor, un concurs cu adevărat relevant pentru lumea în care trăim”.

Președintele comisiei, Mihaela Ursa, observa că în cadrul acestei olimpiade, cărțile de ficțiune nu mai sunt privite ca niște lecții de estetică, literatura nu mai e o cale de a fura omul din real, iar savantele comentarii critice nu își mai au niciun rost. Lectura este privită, în schimb, ca mijloc de exersare a spiritului critic, ca modalitate de a muta omul din locul în care l-au găsit.

Anca Denisa Petrache – președintele executiv – sublinia relevanța pe care o are pentru elevi abordarea literaturii din perspectiva prezentului, a contemporaneității: „Fenomenul LAV i-a ajutat să facă exerciții de metalectură, fără a avea sentimentul disecării unui tot și fără a distruge trăirea textului. LAV este, deopotrivă, despre lectură, pentru lectură, prin lectură și ca lectură. Și este sinonim, și acum, la cinci ani de la primele manifestări, cu speranța în destinul fast al lecturii în contemporaneitate”.

olav 1

Dincolo de proba scrisă (la care textele selectate au fost proze scurte scrise de Ludmila Ulițkaia și Julio Cortázar) și de cea orală (în cadrul căreia elevii au avut de susținut puncte de vedere legate de aspecte sensibile din cărțile fixate în bibliografia olimpiadei, aspecte ce se pot identifica la tot pasul și în viața cotidiană), ediția de la Cluj a presupus și alte evenimente care le-au oferit elevilor și profesorilor însoțitori momente de excepție. Astfel, în cadrul unei dezbateri moderate de Alex Goldiș, elevii au avut privilegiul de a se întâlni cu unii dintre cei mai importanți scriitori români contemporani: Dora Pavel, Ion Mureșan, Ștefan Manasia și Ștefan Baghiu. Scriitori reali, „vii”, care le-au vorbit elevilor din toată țara despre literatură și viață, le-au răspuns la întrebări și le-au citit din propriile scrieri. Pentru cei mai mulți, a fost o experianță inedită, „incredibilă”, plină de emoție.

De asemenea, elevii și profesorii însoțitori au participat la o dezbatere EducaTIFF, în cadrul căreia au fost prezentate două scurtmetraje – Colivia și Superman, Spiderman și Batman. Scurtmetrajele au început prin prezentarea câtorva aspecte privind educaţia cinematografică, prezentate de către Raluca Bugnar, reprezentantul Educatiff-ului. Încheierea filmelor a fost continuată de o dezbatere. Trei microfoane au circulat liber prin sală, elevii putând să își exprime puncte de vedere. Cu acest prilej, s-a evidențiat o problemă cu care se confruntă școlile din România – lipsa educației cinematografice, Raluca Bugnar afirmând: „ar trebui să existe educație cinematografică drept materie opţională, cum e, de exemplu, și EDUCATIFF. Sper ca până la finalul anului să se introducă această materie. Ar fi foarte utilă”.

olav

2016-04-19 11.13.38 (1)Horia Corcheș, inspectorul de limba și literatura română din Cluj, el însuși scriitor, dar și unul dintre oamenii implicați încă de la început în tot ce înseamnă fenomenul OLAV, surprindea avantajele unei vieți în miezul căreia se găsește și literatura: „Despre literatură, ca despre viață. Deși niciodată literatura nu e viață, cum nici viața nu e literatură. Dar am învățat eu, ba din cărți, ba din viață, veți învăța și voi, dragi elevi, a citi literatură înseamnă a înțelege mai bine ce trăiești, iar a trăi cu lectura în bagaj, înseamnă a trăi mai intens, mai colorat, mai …, dacă îmi permiteți jocul aparent tautologic, mai viu. Nu cunosc oameni mai triști decât cei care nu citesc, deși unii râd în hohote, și nu cunosc oameni mai ramificați decât cei care citesc, deși unii sunt constrânși să se limiteze la mișcări exterioare banale”.

Ruri Protopopescu, elevă participantă pentru a treia oară la faza națională a acestei olimpiade, mărturisea: „Dacă în general olimpiada e susținută de un formalism aparte ce își pune amprenta asupra oricărui concurent, e lesne de înțeles că OLAV-ul m-a încurajat sa privesc în direcția opusă. OLAV este o competiție care pune altfel accentul pe lectură, privind-o din perspectiva celui ce se pierde printre pagini. În alta ordine de idei, această olimpiadă arată că rigorile schematice sunt numai fundamentul unei cărți care trebuie să câștige ceva de la cititor. Căutând încrâncenat eternul cărții, OLAV-ul pune elevi ca mine față în față cu ceea ce e mistic în lectură, cu ceea ce se cere înțeles de la sine și dus mai departe în forma unei amintiri deosebite”.

Sintetizând, OLAV înseamnă a citi, a înțelege și a vedea altfel. A fi, a te așeza altfel în lume. A vedea nuanțe, detalii, posibilități, a fi capabil să iei decizii, să ai puncte de vedere personale și, mai ales, să le susții argumentat. Iar toate aceste competențe se nasc ori se dezvoltă rezolvând cerințe provocatoare ce au în centru texte din literatura străină contemporană sau imagini întâlnite azi în jurul nostru, de la hărți de metrou la ambalaje de dulciuri, postări de pe Facebook, instantanee din videoclipuri etc. OLAV este olimpiada tinerilor care citesc pentru a pătrunde mai bine cu mintea deopotrivă în ei și în lumea din jur, așa cum sugerează și motto-ul competiției:

„Tresar, eu sunt cel care ajunge la mine,/ căci acum tot eu cu alţi ochi privesc” (Samuel Beckett).

Sursă imagini

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *