Splendida Moarte Accident e un scurtmetraj de animație superb, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut eu în ultima vreme. Original din punct de vedere al tehnicii folosite, al scenariului și regiei, emoționează, suscită și ridică o sumedenie de întrebări, totul în doar cincisprezece minute. Dacă nu mi-ar fi teamă că e prea uzat termenul sau că poate suna prea emfatic, i-aș spune operă de artă. Orișicum, vă îndemn să mergeți să-l vedeți mâine, 8 februarie, de la ora 19:00, la Galeria Annart, acolo unde va fi vernisarea expoziției dedicate construcției, atât ca poveste, cât și compoziție vizuală (detalii aici - expoziția și filmul pot fi văzute și pe 9 și 10 februarie, în același loc, între orele 11:00-19:00). Nu de alta, dar are toate elementele necesare pentru a-i fi pe plac unui bookaholic: poveste faină, anticariat, scrisoare (de dragoste), dadaism, poeți și poezie, hârtie, cuvinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul
Cautare dupa "anticariat"
„Splendida Moarte Accident” – din culisele unui scurtmetraj de animație premiat
Un proiect Galeria AnnArt în parteneriat cu Reniform Production Curator Ioana Nicoară
Într-un anticariat, Sergiu a găsit un desen cu o scrisoare de dragoste secretă pe spate, vechi de mai bine de 70 de ani. Povestea de dragoste din spatele scrisorii ar fi avut ca protagoniști două personalități culturale românești ale secolului trecut și era un secret bine ținut de istorie. Așa a început povestea conceperii celui mai premiat film de scurtmetraj de animație românesc din 2017, „Splendida Moarte Accident”, regia Sergiu Negulici. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Florin Chirculescu: „Eu sunt în tabăra cu povestitori și am senzația că tabăra cealaltă lovește în apetitul general pentru lectură”
Dacă citiți mai rar - sau chiar deloc - literatură science-fiction, s-ar putea să nu fi auzit de Florin Chirculescu, în schimb numele de Sebastian A. Corn e foarte posibil să vă fi ajuns pe la urechi. Sub acest pseudonim, scriitorul (de profesie medic chirurg) a publicat numeroase romane și povestiri în ultimii douăzeci și cinci de ani, fiind considerat un nume de referință al literaturii science-fiction din România. Chiar și eu, care sunt un cititor ocazional de SF, aveam în lista de dorințe Ne vom întoarce în Muribecca, despre care aflasem că e o carte excelentă. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Ana Maria Sandu: „Ana, ție chiar îți place să citești!”
Cu Ana Maria Sandu a fost așa: mai întâi am întâlnit-o în paginile volumului Pereți subțiri, apoi am cunoscut-o la evenimentul „Prozatoare române contemporane” de la MNLR, unde am fotografiat-o pentru expoziția de la final, după care, din vorbă-n vorbă, am stabilit o întâlnire pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Și uite-așa am pătruns, nu fără emoție, în blocul de lângă Grădina Icoanei, cel care a inspirat povestirile din Pereți subțiri. Citeşte tot articolul
Al treilea an la Săvîrșin – despre tabăra de poezie de la Săvîrșin
Am coborât din tren cu Soso a.k.a. Sorin Despot și Juli a.k.a. Iulia Popescu și, de atâta entuziasm că ne-am întors la Săvîrșin, i-am uitat pe Cătălina Suditu, Radu Nițescu și pe Mihnea Bîlici în gară, de unde i-a recuperat imediat Nică de la primărie. Apoi, am ajuns la barul lui Mami, care ne-a primit din nou ca și cum am fi copiii ei, cu „Să îți ajute Dumnezeu, rază de soare!” și „Vă pupă mami!”. Apoi, la masa noastră a apărut Voinea și ne-a făcut cinste cu bere, ciorbe, bulion, cartofi prăjiți și ne-a invitat la el acasă, unde puteam să facem duș și să ne spălăm hainele, ajutați de soția și de fiica lui. Așa sunt primiți în fiecare an poeții la Săvîrșin, la ceea ce oficialitățile locale numesc Tabăra de creație a tinerilor scriitori. Sătenii s-au obișnuit în cele 11 ediții cu noi, știu că apărem în fiecare an pe la începutul lui septembrie, pe unii ne știu deja după nume, pe unii ne știu după față și mereu așteaptă să cunoască invitații noi. Anul acesta trupa a arătat așa: Radu Nițescu, Dan Mihuț, Nouri Nouria, Mihnea Bâlici, Eugen Rogojan, Eva Sărășan, Miki Vieru, Cătălina Suditu, Victor Țvetov, Raluca Ialomițeanu, Andreea Chiper, Iulia Popescu și cu mine, supravegheați de Sorin Despot, care organizează de niște ani buni tabăra. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Andreea Răsuceanu: „Trăim niște vremuri privilegiate, în care poți găsi aproape orice carte”
Scriitoarea Andreea Răsuceanu a răspuns cu un neașteptat entuziasm invitației mele la rubrica Bibliotecă de scriitor, fapt care m-a bucurat foarte mult. Abia întoarsă din concediu, i-am făcut o vizită în apartamentul luminos și plin de culoare, de care m-am îndrăgostit la prima vedere – în special de o bibliotecă verde poloneză, preferata mea dintre cele cinci corpuri de diferite mărimi, care ocupă două camere din apartament. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Mara Wagner: „Nu cărțile în sine sunt importante, ci ceea ce trezesc în oameni”
Pe Mara Wagner am cunoscut-o înainte de a-i citi romanul de debut, În spatele blocului, parțial inspirat de adolescența ei trăită în Brașov, în timpul comunismului. În urmă cu câteva luni, ne-am întâlnit la o petrecere, unde am băut vin și am vorbit până târziu în noapte. Mi-a plăcut de la bun început de Mara Wagner. E o tipă deschisă și foarte naturală, care te poate surprinde prin lejeritatea și onestitatea cu care vorbește despre sine. Citeşte tot articolul
E întotdeauna etic să cumpărăm cărţile la reducere?
Pentru unii oameni, opţiunile care nouă nu ni se par juste fac parte din educaţia pe care au primit-o sau cultura care le aparţine. Există însă şi lucruri de care ne lovim zilnic în mod diferit şi asupra cărora există o convenţie pe care, mai departe, oamenii aleg sau nu să o respecte, să o vadă sau să închidă ochii în faţa unei legi insuficient reglementate. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Bogdan Munteanu: „Am o bibliotecă micuță, pot s-o iau în brațe, uite!”
Pe Bogdan Munteanu l-am întâlnit prima oară la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, când încă nu publicase volumul său de proză scurtă, Ai uitat să râzi. Un tip vesel și deschis, mereu zâmbitor, căruia îi plac oamenii – iar asta se observă atât pe viu, cât și în povestirile lui, scrise într-un stil foarte natural, cu o oralitate care m-a uimit. Ajunsă din nou la Timișoara, prin aprilie, n-am scăpat ocazia și i-am făcut o vizită lui Bogdan pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul
Bibliotecă de scriitor – Liliana Corobca: „Pentru cărțile astea mi-am luat apartamentul, ca să am unde să le țin”
Pe Liliana Corobca o invitasem mai demult la rubrica Bibliotecă de scriitor, dar întâlnirea s-a amânat câteva luni, pentru că scriitoarea a adus, special pentru interviu, o parte dintre cărțile rămase în biblioteca părinților, aflată dincolo de graniță, în Republica Moldova. Am rămas impresionată de un asemenea efort pentru ca interviul să iasă cât mai bine, iar surprizele plăcute nu s-au oprit aici: autoarea m-a întâmpinat cu o mulțime de bunătăți, printre care plăcinte cu brânză, cozonac cu dulceață de trandafiri și vin făcut de tatăl ei. Citeşte tot articolul
Literatura română la raport: Cum stăm cu cititul şi preferinţele în materie de autori români?
Ne putem bucura, acum, la final de Bookfest, de un top al celor mai vândute cărţi, informaţie importantă dacă vrem să aflăm nu doar care sunt cele mai de interes titluri în această perioadă, ci şi dacă ne dorim să citim mergând pe mâna editorilor şi ascultând de recomandările librarilor. Astfel de cărţi care se bucură de succes depind în mare parte şi de pariul pe care editorul îl face atunci când alege să traducă o carte sau să publice un manuscris nou. Citeşte tot articolul
Ce cărţi frumoase poţi aşeza pe măsuţa de cafea. Scurt discurs privind utilitatea spaţiului
Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul
10 sfaturi ca să citiţi mai mult şi mai eficient
Ştiu că s-a tot scris şi se va mai scrie pe tema aceasta, dar numai eu cunosc destul de mulţi oameni care nu au timp de citit, aşa că încă un articol despre acest subiect nu poate decât să ajute. Trebuie să-i convingem pe cititori, nu-i aşa, că întotdeauna se mai poate găsi o fărâmă de timp pentru citit. Până la urmă, trăim într-o ţară în care cozile lungi la aproape orice sunt încă destul de lungi şi generoase când vine vorba de pierdut vremea. De ce să nu ne petrecem orele bune de la administraţia financiară citindu-l pe Dostoievski? Citeşte tot articolul
Autori în casă, autori acasă – #9: Adi-George Secară
Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Adi-George Secară, scriitor gălățean, ne povestește despre primele descoperiri din copilărie, despre regretul că Amadeus, Beethoven și Bach nu s-au mai întrupat o dată, eventual pe plaiuri gălățene, despre cărțile de teorie literară primite la vârsta la care alți copii se jucau și despre vacanțele de odinioară.
Citeşte tot articolulBibliotecă de scriitor – Radu Pavel Gheo: „Aș recomanda oamenilor să citească literatură română”
Pentru că am ajuns recent la Timișoara, n-am putut pierde ocazia de a-l invita pe Radu Pavel Gheo la rubrica Bibliotecă de scriitor. Până în ultima clipă, n-am știut dacă într-adevăr ne vom întâlni, dar scriitorul mi-a făcut totuși loc în programul său foarte aglomerat. S-ar zice că biblioteca lui e o mică legendă printre cunoscători, căci mulți dintre cei cu care am vorbit în Timișoara mi-au spus că sunt foarte curioși să vadă, măcar în poze, biblioteca lui Gheo. Spre dezamăgirea mea și a lor, i-am prins pe Gheo și pe Alina pe picior de mutare, aflând că multe dintre cărți fuseseră trimise în satul natal al autorului. De altfel, după cum veți citi în interviu, biblioteca lor a tot călătorit prin țară de-a lungul câtorva decenii. Citeşte tot articolul