Cautare dupa "doris lessing"
Cinci scriitoare și cinci personaje feminine – Despre feminitate din perspectivă feminină
Trash pub-urile din Budapesta – locuri perfecte în care să-ți targi sufletul și să citești
Două fațete ale războiului: dezbatere la librăria Humanitas Kretzulescu
12 scriitoare și Nobel-ul pentru literatură
Vestea că Nobel-ul pentru literatură a fost câștigat anul acesta de o femeie - canadianca Alice Munro, considerată cea mai bună autoare de proză scurtă din lume – mi-a adus aminte și de alte câteva scriitoare care au primit în timp acest râvnit premiu. Nu le știam pe toate, așa că a fost o bucurie să fac lista celor 12 femei intrate până acum în istoria premiilor Nobel pentru literatură.
Căutările fără sfârșit ale sufletului / Orlando de Virginia Woolf
Doris Lessing scrie undeva, în introducerea “Carnetul auriu”, că o carte, oricât de importantă ar fi, trebuie citită doar atunci când ești pregătit pentru ea (ca stare, nervi, putere de înțelegere). Am priceput asta abia acum, citind Orlando de Virginia Woolf, un roman pe care l-aș fi aruncat cât colo dacă mi-ar fi căzut în mâini acum câțiva ani. Și asta pentru că, deși e o carte minunată despre viață și vis, despre scriitori și idealuri, natură și căutări sufletești, îți pune la încercare răbdarea și-ți trezește cele mai contradictorii stări: te face să râzi pe rupte dar și să numeri căscaturile, îți face poftă să umpli cu cuvinte foi întregi de hârtie dar și să dai cu cărțile de toți pereții, te îmbie să ieși în lume dar te și face prizonierul celei mai întunecoase camere din suflet. Citeşte tot articolul
Veronica Niculescu: “Eu cred în individ şi în individual – şi nu doar în privinţa literaturii”.
Tabuuri şi fragilităţi
Laura Sandu
Câinii şi pisicile din mediul literar
Jos cultura, jos cultura, jos cultura din turnul de fildeş! *Şi jos bărbile, btw
Zilele astea a fost mare agitaţie; oamenii s-au dezmorţit, şi-au adus aminte că au o voce şi că au chestii de zis. În Piaţa Universităţii am început, în sfârşit, să respirăm (chiar dacă, ocazional, mai inhalam şi gaz lacrimogen). Şi, în acelaşi timp, zilele astea a devenit şi mai clar că nu există la noi un front dens şi reprezentativ al celor care consumă, dar care şi produc „texte” (nu ştiu cum să fac să evit termenul „intelectuali”, că deja e peiorativ); că nu există suficienţi scriitori şi scriitoare care să vorbească nu doar pe bloguri şi pe platforme web despre problemele despre care discutam în Piaţă – implicare politică, tradiţia protestului, societatea patriarhală etc. – ci şi în cărţile lor. Citeşte tot articolul
2011 în cele mai faine cărţi – pentru mine (Mădălina)
Scriitoare la lucru
Te întrebi vreodată, în timp ce citeşti, când şi cum şi unde a fost scrisă cartea? Cum arăta foaia albă în ochii celei care avea s-o umple, cum arăta manuscrisul în diversele lui stadii? Era scris mai întâi de mână? Sau bătut direct la maşină? Era plin de tăieturi, mâzgăleli, răzgândiri şi enervări, sau părea mai degrabă curat, produsul unei idei coapte?
Cum arăta scriitoarea în timp ce punea pe hârtie paragrafele care ţi-au plăcut? Era transfigurată, încrâncenată, zâmbea? Ce făcea când nu scria? O întrerupea cineva vreodată? Rămânea uneori cu ochii pe pereţi, gândindu-se la altceva? Se închidea în camera ei, într-o linişte desăvârşită, sau scria într-o cafenea, înconjurată de oameni?
Citeşte tot articolul