Pentru prima dată în perioada post-decembristă, poate chiar în întreaga existență a Uniunii Scriitorilor, campania electorală internă și alegerile propriu-zise au ajuns în atenția publicului larg prin confruntările frecvente dintre principalul candidat anti-sistem, Dan Lungu, și actualul președinte, Nicolae Manolescu, ce candidează pentru al patrulea mandat consecutiv. Citeşte tot articolul
Cautare dupa "fraze"
Bibliotecă de scriitor – Svetlana Cârstean: „Cărțile mi-au fost foarte familiare, a fost o intimitate fără prea multe introduceri”
Pe Svetlana Cârstean am îndrăgit-o, de la distanță, la Nocturnele de poezie organizate de ARCEN pe clădirea Magheru One (dacă n-ați fost și se mai țin anul ăsta, vă îndemn să mergeți – atmosfera este extraordinară). Aș putea spune că Svetlana a fost cea care m-a apropiat din nou de poezie: am ascultat-o citind din Trado și Gravitație, i-am cumpărat cărțile și am parcurs din când în când câte un poem, cu toate că n-am ajuns să devorez poezie pe pâine, așa cum face ea. În martie, am avut ocazia să discutăm pe îndelete, după ce Svetlana Cârstean mi-a acceptat invitația la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul
Arta zgomotului – „Glitch”, de Vlad Moldovan
Muzica Glitch este o subcategorie a muzicii electronice. Formula sonoră a acestui gen muzical e, aparent, simplă: înșiruiri de sunete (în sensul brut al termenului) ale unor erori de sistem, de la CD-uri zgâriate la erori de software. Această metodă (experimentală, de altfel) de a face muzică apare în anii ʼ90. Dar, desigur, „antecedente” există. Două dintre ele pot explica mai bine decât muzica Glitch însăși raționamentele muzicale pe care Vlad Moldovan le construiește în volumul său de poezie. Citeşte tot articolul
Audiție din Nicolae Steinhardt (II) – „Jurnal de autor”
Acum două săptămâni vorbisem despre lecturile cu voce tare făcute de Henriette Yvonne Stahl. Continuu acum acea discuție cu un alt audiobook, Jurnal de autor, care cuprinde 16 tablete radiofonice înregistrate de Nicolae Steinhardt între 1978 și 1984.
În privința „cărților vorbite” s-a scris mult. Există detractori și susținători. De multe ori, au fost văzute fie ca lectură neparticipativă, fie ca recidivă la mijloacele de lectură dintr-un trecut îndepărtat. Citeşte tot articolul
Noutate editorială: „Trei destine împletite”, de Laetitia Colombani
Trei femei, trei vieți, trei continente. Aceeași sete de libertate.
India. Smita este o paria. Visează ca fiica ei să se ridice deasupra condiției sale nefericite și să meargă la școală. Sicilia. Giulia lucrează în atelierul tatălui său. Când acesta suferă un accident, ea descoperă că afacerea familiei este pe cale să se ruineze. Canada. Sarah, avocată reputată, urmează să fie promovată la conducerea cabinetului, când află că este grav bolnavă. Citeşte tot articolul1 aprilie – ziua în care ne amintim cum am fost păcăliți de textele noastre (anchetă)
Probabil fiecare scriitor are o mică istorie a eșecurilor auctoriale. A existat vreun moment în care să vă simțiți „păcăliți” de scriitura dvs., în care să aveți senzația că „lucrați” la ceva bun, iar ulterior, la relectură, să vă dați seama de „minciuna valorică” a textului respectiv, să fi fost înșelați de mâna care scrie? Scriitorii Bogdan Popa, Teodor Dună, Cătălina Matei, Cristian Fulaș și Vasile Mihalache au răspuns la această întrebare.
Viziuni colorate – „Și se făcu întuneric”, de Ciprian Măceșaru
Și se făcu întuneric, de Ciprian Măceșaru, este o colecție de opt proze scurte, exemplar scrise, în care fiecare text în parte reușește să atingă un punct nevralgic al lumii de azi.
Volumul se deschide cu un text despre defazări, pierderi de tempo și sincope conjugale. În Delay, acești timpi lipsă nu-i anulează personajului numai plăcerea de a nu anticipa scorurile la meciurile din campionatul de fotbal (televizorul lui Gherasim, veciunul de la etaj, este cu câteva secunde mai rapid), dar pune și punct căsniciei sale – în favoarea aceluiași Gherasim. Citeşte tot articolul
„Păienjenel”, de Patrick McGrath: Metamorfoza reloaded sau despre patologie
Întunericul e mai intrigant decât lumina, un degenerat – mai interesant decât un ins așa-zis normal –, o crimă – mai ofertantă ficţional decât o zi cenușie în care nu se întâmplă nimic. Iată premisa de la care porneşte prozatorul britanic Patrick McGrath, şi nu e singurul. Autor de adevărate studii de patologie, mai curând decât de thrillere psihologice, McGrath e etichetat şi ca fiind un scriitor de „gothic fiction”, fapt care-i asigură și un considerabil succes de piață. E limpede că prozatorului care trăiește între Londra și New York îi plac adrenalina și teroarea sublime ascunse în cotloanele cele mai întunecate ale minții omenești, dovadă că romanele sale – dintre care cele mai cunoscute sunt, probabil, The Grotesque (1989), Spider (1990), Asylum (1996) și Martha Peak: a Novel of the Revolution (2000) – ating teme puternice, dificile, de la afecțiuni psihiatrice și homosexualitate reprimată, la crime stranii și relații adulterine. În mod surprinzător, singurul său titlu tradus în românește până acum e Spider (1990), adică Păienjenel, la Editura Art, în 2007, și de atunci se pare că rafinatul stil gotic-calofil al prozatorului britanic nu și-a mai găsit cititori la noi. Citeşte tot articolul
Dezumanizarea prin frică și frumusețea salvată prin literatură – Herta Müller, „Patria mea era un sâmbure de măr. O discuție cu Angelika Klammer”
În cadrul dialogurilor din volumul Patria mea era un sâmbure de măr, subintitulat O discuție cu Angelika Klammer, Herta Müller le oferă din nou cititorilor posibilitatea de a pătrunde în diverse unghere ale vieții și operei sale. Franchețea tulburătoare, intensitatea adesea surdă a interiorității și subtilitatea profunzimii scriiturii străbat necontenit rândurile confesive. Citeşte tot articolul
Audiție din Henriette Yvonne Stahl (I) – „Realitatea iluziei”
Realitatea iluziei este unul dintre cele mai recente audiobook-uri ale Editurii Casa Radio. Înregistrările pe bandă magnetică făcute de Henriette Yvonne Stahl sunt un excelent prilej pentru pasionații de istorie literară să exulte. Autoarea înregistrează, între 1965 și 1978, pasaje din volume ca Voica, Mătușa Matilda, Între zi și noapte, Marea bucurie, Fratele meu, omul, Nu mă călca pe umbră, Pontiful și Drum de foc. Citeşte tot articolul
Noutate editorială: „Regula de 5 secunde”, de Mel Robbins
Bestseller internațional! Cum să-ți îmbogățești viața și să-ți recapeți încrederea în forțele proprii în doar 5 secunde. Mel Robbins folosește povestiri captivante și anecdote savuroase din momente celebre ale istoriei, artei și afacerilor, dar și concepte ale etologiei, pentru a demonstra câtă forță poate declanșa o clipă de curaj. Astfel, ne oferă o strategie simplă, dar spectaculos de eficientă în dezvoltarea personală: Regula de 5 secunde. Citeşte tot articolul
Jodi Picoult a învățat să citească la 3 ani, iar la 7 ani publica deja primul său poem
Jodi Picoult este o scriitoare americană extrem de prolifică, recunoscută și iubită de cititorii săi în primul rând pentru subiectele sensibile și delicate pe care le abordează în cărțile sale. Opt dintre cele douăzeci și trei de romane scrise de ea până acum au intrat direct în lista de bestselleruri a publicației New York Times, iar cărțile sale s-au vândut în peste 40 de milioane de exemplare peste tot în lume. Editura Trei a publicat în colecția Fiction Connection Mici lucruri mărunte și Vremea plecării. Citeşte tot articolul
Cărți pentru copii: Metoda revoluționară de adormit copiii a lui Carl-Johan Forssén Ehrlin
Cărțile de citit seara, înainte de culcare, sunt deosebit de importante pentru părinți și copii. De multe ori, cei mici dezvoltă adevărate dependențe, iar amintirile pe care le au mai târziu cu aventurile și personajele din cărțile citite seara sunt dintre cele mai dragi. În ultimii ani, oferta editorială din care părinții și copiii pot alege a devenit tot mai vastă și mai diversă și în limba română, ceea ce e un lucru foarte bun. Și, lângă poveștile clasice, se remarcă o nouă metodă, „revoluționară”, de adormire a copiilor, o metodă ce se bazează pe puterea sugestiei și a repetiției. Citeşte tot articolul
Radu Vancu și Gustav Mahler – o interpretare muzicală
Recentul jurnal Zodia cancerului redimensionează, fără doar și poate, scrisul lui Radu Vancu. Fără a vrea să fac un comentariu al lui, îmi propun ca, pornind de la el, să urmăresc o posibilă direcție culturală care să emancipeze poezia lui Vancu de filiera tematică la care s-a oprit, de cele mai multe ori, critica literară. Citeşte tot articolul
O închisoare comunistă și romanul ei excepțional – „Orașul închis”, Viorica Răduță
Pe coperta volumului Memoria, istoria, uitarea al lui Paul Ricœr este reprodusă o sculptură barocă, din biblioteca Mănăstirii Wiblingen (Ulm,) în care este reprezentată o confruntare dintre Cronos ce încearcă să smulgă o filă dintr-o carte şi istoria însăşi, care opreşte gestul zeului cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă oferă vederii propriile-i instrumente: cartea, călimara şi stiletul. Această valoare de instrument al istoriei, ce se opune ştergerii urmelor provocate de trecerea timpului, o are și recentul roman scris de Viorica Răduță, Orașul închis. Citeşte tot articolul