Mi-am îmbogăţit deunăzi colecţia cu câteva cărţi şi albume de anticariat, din acelea care, pe lângă conţinutul minunat, îţi încântă aproape toate simţurile. În primul rând privirea, pentru că sunt atât de frumos copertate, chiar dacă uşor roase pe la capete şi fiecare început de capitol are câte o ilustraţie şi o majusculă bogat ornamentată. Apoi e vorba de miros, căci toate au o aromă dulceagă de vanilie şi de…pudră. Ştiu, poate părea curios, dar atunci când le deschid, am senzaţia că lângă mine, o doamnă elegantă de prin anii ’30 tocmai şi-a desfăcut pudriera aurie, ca să-şi coloreze uşor obrajii. Şi nu în cele din urmă, simţul tactil e gâdilat de fineţea paginilor şi de senzaţiile plăcute resimţite atunci când mângâi coperta mătăsoasă.
Dorind să le aşez în bibliotecă alături de celelalte cărţi vechi, asemenea lor, mi-am dat seama că nu am un loc potrivit, că le fac o nedreptate nescoţându-le cumva în evidenţă, că e păcat ca aceste minunăţii legate în piele sau mătase să nu fie puse în valoare. Şi atunci m-am gândit că, poate cel mai potrivit pentru minunatele cărţi vechi şi rare de anticariat, ar fi un loc special amenajat, cu un aer vintage şi cu obiecte la fel de preţioase şi deosebite precum cărţile.
O idee bună este să aşezăm printre cărţi vechi călimare cu cerneală şi frumoase pene de scris care evocă vremurile demult apuse, dar atât de interesante, în care poeţii îşi aşterneau la propriu cu pana pe hârtie visele şi sentimentele.
Întotdeauna florile vor da un aer aparte şi vor colora colţul în care se află. Pare o alăturare potrivită cu câteva volume de anticariat, le aruncă într-o lumină nouă, proaspătă.
Fotografiile vechi, din care privesc persoane ce par a fi din aceleaşi timpuri cu cărţile printre care se strecoară creează o imagine de ansamblu expresivă şi dau o căldură aparte întregului aranjament.
Statuete şi alte obiecte de decor şi de colecţie desprinse parcă din altă epocă sunt binevenite în colţul de anticariat special amenajat în casele noastre.
Vesela bunicii se poate face utilă: acum e momentul să scotocim prin dulapuri după căni, farfurii şi bineînţeles ceainice şi ceşti de ceai, toate cu amprenta timpului, numai potrivite pentru a fi folosite în decorul nostru cu cărţi vechi.
Sper că nu aţi uitat de maşina de scris. Dacă aveţi norocul să deţineţi una, neapărat folosiţi-o şi strângeţi în jurul ei manuscrise de odinioară, efectul vizual e de impact.
Pentru a crea un colţ destinat jurnalelor vechi de călătorie şi al atlaselor, cele mai bune soluţii rămân globurile pământeşti şi hărţile de altădată.
Şi dacă tot am amintit de călătorii, din timpul cărora ştim prea bine că nu lipseşte aparatul de fotografiat, haideţi să le scoatem de la naftalină pe cele ale bunicilor sau chiar străbunicilor şi să le aranjăm frumos, ca la poză, printre cărţile de acum mulţi ani.
Ceasurile de buzunar cu lanţ purtate de domnii secolului trecut sau cele vechi de masă, cu deşteptător par desprinse din aceeaşi poveste a cărţilor aduse acasă din anticariate.
Sper că am reuşit să vă dau câteva idei drăguţe despre cum aţi putea să schimbaţi ceva în biblioteca voastră, folosind cărţile din alte vremuri, peste care în niciun caz nu trebuie să se aştearnă praful sau uitarea.
Cum se numeste prima litera ornamentata dintr un manuscris?