Cara a început să scufunde în cadă cărţile mari pe care le găsea, pentru a le remodela apoi cu totul consistenţa în labirinturi şi dantelării, sau să le coloreze paginile şi să transforme şi mai expresiv evantaiele în care se deschid. Ideea i-a venit confruntându-se cu Huston Yellow Pages (da, Cara e din America), iar apoi toate cărţile mari şi nemaifolosite din casă, gen manualul Windows 95, au fost supuse graţioaselor metamorfoze.
Jocul Carei e un pic mai complex, în sensul că implică mai mulţi paşi: iniţial lucrează pe cărţi, le modifică structura în pattern-ul pe care-l vrea, apoi le fotografiază, punând imaginile în oglindă pentru a obţine forma grăitoare. Cărţile ei transmit cu totul altceva în ipostazele acestea artistice.
Elegy 2011
De când l-am văzut pe Pink Butterfly am ştiut un lucru:
iată fluturele care trebuia să stea pe coperta Orbitor!
Rămâi destul de transfigurat la vederea lucrărilor ei. Când am dat peste ele, am stat să măresc imaginea să văd dacă sunt cărţi sau nu. Par nişte artefacte textile ori doar imagini lucrate în Photoshop, însă citind despre proiectul ei mi-a dat seama că e vorba de mai mult decât atât.
Orb 2011, bine ai venit în constelaţia Paper!
Heart 2011, sau prima inimă roşie deloc dulceagă.
Sunt nişte sculpturi sensibile, care par să vorbească fiecare despre un sentiment, o idee, o imagine pe care o purtăm cu noi şi care se materializează mai puternic prin paginile lucrate aşa. Din paginile astea s-a construit ceva fragil, pe care-l surprinzi instant şi-l integrezi apoi în reţeaua ta imaginară. Ceva-ul se rostogoleşte şi declanşează o încrengătură de imagini pe care o esenţializezi în idee, senzaţia, imaginea puternică care te marchează o vreme, chiar dacă scurtă.
Roget’s 2007
Torso (Rorschach) 2007
Pe lângă fragilitatea expusă a paginilor prelucrate şi fotografiate, Cara imortalizează materialitatea cărţilor în sculpturi-obiect, ceruite, care chiar că vor rezista timpurilor. În primul acestor timpuri în care cartea devine din ce în ce mai mult un artefact.
Hurly-Burly
