Bookaholic

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Laura Dan și Puf, motanul, ne primesc în casa lor unde se întâmplă multe lucruri. Ce pisică mai este răsfățată cu poezii sau cu un echilibru dobândit în mulți ani de formare psihoterapeutică? Despre sensibilitatea și tabieturile lui Puf se pot scrie cărți dedicate bunelor maniere feline…

Laura Dan: „Am pisică, deci sunt mai longevivă”

“when I am feeling
low
all I have to do is
watch my cats
and my
courage
returns.”
– Charles Bukowski, “My Cats”.

Parafrazându-l pe Bukowski, pot afirma că am pisică, deci am curaj.

Pe motanul meu îl cheamă Puf. După nume n-ai zice că e responsabil de curaj, dar mai bine așa, nu trebuie să știe toată lumea de ce este el capabil.

Cei din familie i-au ales numele, dar oricum nu apare când îl strigi pe nume decât dacă ții la vedere conserva lui preferată cu hrană pentru pisici.

Motanul meu e cel mai bun antidot pentru singurătate. Aș putea sta doar cu el și cu cărțile mele, fără să simt că îmi lipsește ceva. Cred că Puf preferă să fiu singură pentru că, din câte am observat, este destul de posesiv. Și e de înţeles că, în calitate de mascul, nu îi place când un alt mascul aspiră la ce este al lui.

Îmi arată asta de câte ori are ocazia. De obicei, se întâmplă cam aşa: ies în oraş, primesc flori, flori pe care le aduc acasă și le pun în vază, vază pe care motanul meu o dărâmă aproape de fiecare dată. În naivitatea mea, am crezut că dacă schimb locul în care pun vaza, florile primite vor avea o altă soartă. Şi au avut, dar nu una mai bună. În schimb, când îmi cumpăr singură flori, vaza în care le pun rămâne neatinsă. Deci, vedeți și voi, lucrurile sunt cât se poate de clare.

Nu știu dacă ați aflat, dar noi, cei care avem animale de companie, trăim mai mult. Am citit asta recent într-o revistă. E drept că acolo mai spunea și că posesorii de pisici pot dezvolta o serie de alergii și alte probleme de sănătate, dar de obicei eu rețin dintr-un articol doar ceea ce mă interesează. În cazul de faţă, am pisică, deci sunt mai longevivă.

De cele mai multe ori, îi citesc motanului meu poemele pe care le scriu. Uneori, mă ascultă atât de atent încât am impresia că înțelege tot, iar alteori țâșnește brusc în timp ce citesc și începe să alerge prin casă personaje imaginare. În fond, e un motan… câtă poezie să tot asculte?! Oricum, cred că poezia l-a schimbat… în bine. A devenit mai visător. Dacă înainte nu privea pe geam mai mult de jumătate de oră, în ultima vreme stă şi privește afară ore în șir. Și cine știe ce versuri de-ale mele răsună în capul lui în timp ce stă acolo, nemișcat?! Cred că, în felul lui, e un solitar.

Pentru mine, singurătatea a fost o alegere lucidă, un mod de a mă introspecta și a scrie. În general, îmi este destul de greu să scriu dacă mai este cineva prin preajmă, dar prezența motanului nu mă deranjează, dimpotrivă. Și, după cum se poartă, el pare că știe asta; se așază pe canapea ca cineva care se simte privilegiat pentru că are ocazia să asiste.

Puf e un pisic normal, adică are și defecte pe care, dacă i le reproșezi cu glas tare, se înfurie și mârâie, iar dacă i le reproșezi de față cu alții e posibil să te și zgârie, pentru că ține la reputația lui de motan. Și pentru că și eu țin la reputația lui, nu o să adaug decât că e și foarte fricos, fără să exemplific în vreun fel.

Cred că Puf, și spun asta în calitate de psiholog, este un motan narcisic. Pe hol, la intrarea în casă, am o oglindă în care se privește de fiecare dată când trece pe acolo. Apare brusc, din cine știe ce colț al camerei, și se oprește în fața oglinzii unde rămâne minute în șir privindu-se cu admirație; uneori „îngheaţă” într-o poziţie neobişnuită în faţa oglinzii, ca şi când ar participa la Mannequin Challenge.

Îmi place mult cheful de joacă pe care îl are. S-ar juca tot timpul, iar eu mă pun la mintea lui de pisică și ne trezim că ne alergăm și ne ascundem unul de altul prin casă, un fel de-a v-ați ascunselea de apartament. Nu știu dacă e bine că pisica mea îmi dezvoltă spiritul ludic, având în vedere faptul că oricum mă comport prea infantil pentru vârsta mea.

Mai puțin plăcut e atunci când te pregătești să ieși în oraș și înainte să ieși pe ușă motanul tău, cu chef de joacă, sare pe tine. Ai toate șansele ca atunci când ajungi la destinație să se creadă că vii de la bătălia de la Posada, nu de acasă.

Nu v-am spus cum l-am găsit pe Puf (e un motan luat de pe stradă). De fapt, nu prea contează, nici măcar nu ştiu dacă eu l-am găsit pe el sau el m-a găsit pe mine. Oricum, important e că ne-am găsit. Şi, desigur, eu sunt proprietatea lui şi nu invers, am înţeles asta de la început, după primele două săptămâni petrecute împreună.

Știți că se spune că pisicile au 9 vieţi. De fapt, pisicile au o singură viaţă, însă, având reflexe foarte bine dezvoltate, scapă nevătămate din situaţii limită. De exemplu, motanul meu a căzut pe geam, de la etajul 3 și nu a pățit nimic, în afară de faptul că probabil i-au mai rămas 8 vieţi. Oricum, se poartă de parcă ar avea atâtea vieţi câte vrea el să aibă. Mi-ar plăcea „să împrumut” și eu atitudinea asta de la motanul meu. Dar nu este el genul care împrumută…

Credit fotografii: arhiva autoarei

Laura Dan a absolvit Facultatea de Psihologie din București și este Psihoterapeut cu formare în psihoterapie și hipnoză ericksoniană. A debutat în 2012 cu volumul de poezie „Începe să doară puțin”, care a obținut premiul național pentru debut „Mircea Ivănescu”. Au urmat o serie de lecturi publice și poeme publicate în România Literară, Dilema Veche, Vatra, Luceafărul, Poesis International, Hyperion, LaPunkt etc. Este prezentă în trei antologii de poezie: „Cele mai frumoase poeme din 2012”, „Argothica” și „Sticle pentru minte, inimă și literatură”. În prezent, lucrează la al doilea volum de versuri.

Găsiți mâncare bună, accesorii, produse pentru pisici dar și produse pentru câini pe www.fera.ro!