Cărţi vechi, legende populare, poveşti cu case bîntuite şi ritualuri magice: combinaţia îşi are, de secole bune, amatorii ei constanţi, dar de la o vreme încoace, literatura şi folclorul gotic inspiră o colecţie întreagă de obiecte, pe lîngă care hand-made-ul care se practică, încă timid în România pare un puişor modelat din pastă FIMO.

Am descoperit-o pe Kelly Fillion vagabondînd după poze cu fel de fel de obiecte inspirate din cărţi, dar şi pentru că anotimpul ăsta nou şi proaspăt mi-a trezit o poftă de lucruri făcute, iar nu citite.

Sursa

Artista face mai multe: de la albume împodobite cu o caligrafie înflorită, la pachete de hîrtie pentru scris sau volume cu ilustraţii inspirate de cărţile care au interesat-o din totdeauna: cărţi de mitologie populară, cărţi pentru copii din secolul al XIX-lea, poveşti cu fiinţe magice, cărţi de divinaţie sau fotografii sepia cu familii victoriene încremenite în faţa primilor fotografi.

Sursa

Nu cred că vă e necunoscută combinaţia şi nici fascinaţia foarte multora pentru relicve ale victorianismului morbid, pentru gotic sau pentru aura de mister şi fiori care încă înconjoară o serie de producţii ale romantismului. În fond, superstiţiile şi magia, atracţia pentru zone obscure, pentru enigmă şi pentru ceea ce rămîne inexplicabil e mai vie ca oricînd, măcar dacă judecăm după seriile întregi de cărţi-fenomen, (dublate de filme!) care împachetează cu succes o recuzită propusă iniţial de romantici şi dusă la extrem de clasicii povestirilor gotice.

Sursa

Iată că nu numai cărţile şi filmele se întorc, reciclînd, la origini, ci şi un anume segment al artei, care aprinde imaginaţia foarte multora, în special în SUA şi Marea Britanie:

Sursă

Un set de imagini cu păsări, luate din vechi enciclopedii de secol XIX.

 

Sursă

Colaje decorative cu scene de gen decupate din cărţile altui secol

 

Sursa

O schiţă inspirată de Sense and Sensibility

 

Sursă

Obiect de decor construit din bucăţele restaurate, care înfăţişează o scenă în miniatură, cu o singură protagonistă

 

E adevărat că genul ăsta de atracţie nostalgic-evazionistă pentru bucăţi de trecut obsesiv frecventate poate să nu fie pe gustul foarte multora, după cum la fel de adevărat e că-şi are amatorii lui, şi nu puţini. Pînă una-alta, genul, însoţit de o întreagă literatură din care se hrăneşte şi pe care o readuce în prim-plan, există şi poate mai profitabil ar fi să ne întrebăm ce-l alimentează şi căror nevoi îi răspunde.

Cît despre aplecarea asta migăloasă pentru un tip de artizanat inspirat de cărţi – caligrafie, colaj, miniatură în pictură, grafică sau tehnici mixte, etc – ea ţine de o zonă a muncii minuţioase care compensează şi ea, poate, ariditatea mecanică a milioanelor de alte lucruri, mult mai abstracte, mult mai mecanice, mult mai seci, în care investim în fiecare zi energie şi nervi tociţi.

Alina Purcaru

critic literar, redactor Observator Cultural, fost redactor Cotidianul, colaborator Dilema Veche, co-autor al romanului colectiv Rubik


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *