Ruth L. Schwartz (n. 1962, Geneva, New York) a studiat la Wesleyan University, după care a continuat cu un master de creative writing la University of Michigan și un doctorat despre psihologia transpersonală la University for Integrative Learning, California. Timp de zece ani, a lucrat ca profesor de educație pentru sănătate și consilier pentru bolnavii de cancer și SIDA. Călătoriile frecvente în America Latină, unde a experimentat și învățat practici șamanice, dar și activitățile orientate către susținerea cuplurilor gay (este fondatoare, împreună cu soția ei, a platformei „Conscious Girlfriend: Queer Women and Lesbians Creating True Love”) au avut un rol hotărâtor în formarea și evoluția discursului ei poetic.
A publicat volumele Accordion Breathing and Dancing (1996), Singular Bodies (2001), Edgewater (2002), Death in Reverse: A Love Story (2004) și Dear Good Naked Morning (2005), pentru care a obținut premii importante. Centrul de greutate al textelor sale îl constituie corpul uman și relația acestuia cu boala, sexualitatea, suferința și moartea, în jurul cărora construiește o poezie gravă, tensionată, dar din care transpare încrederea în capacitatea de adaptare emoțională și posibilitatea omului de a fi fericit. Poezia lui Ruth L. Schwartz urmărește cu precizie linia existenței individuale, acordându-se în termeni de tematică și intensitate cu datele din biografia autoarei, din puzzle-ul de experiențe traumatice care modelează raportul eu-celălalt. Afecțiunile somatice, transformările fizice și fragilitatea umană, elementele recurente în activitatea profesională a poetei, acționează contraintuitiv: în loc să constituie apanajul unei poetici de factură expresionistă, ele devin notele de subsol ale unui discurs plin de fervoare, care celebrează viața, iubirea și varietatea relațiilor interumane.
Cină la miezul nopții
Pentru că nu se mai poate face nimic,
smulg pielea tare și palidă de pe găina
semi-congelată cu mâinile goale,
miezul roz al cărnii între degetele mele
reci, cât timp cepele, coriandrul și
ardeii grași tăiați mărunt fierb la foc mic
în lapte de cocos.
Ai spus că ți-ai dorit să mori în noaptea asta.
Asta după o lungă perioadă de timp în care ai tăcut.
Asta după ce ai spus că ai fi vrut să putem face dragoste
așa cum obișnuiam,
înainte ca bolovanul bolii tale
să ne scufunde în patul nostru.
Cerul se întuneca; un inel portocaliu-închis
lucea la orizont,
greierii erau de neoprit în simfonia lor
iar secera subțire a unei luni cât unghia
a apărut, strălucind,
și am încercat să-ți spun că te iubesc
așa cum iubesc lumea,
tot apusul ăla și luna de-acolo și păsările colibri
care vin să-și bea viețile de culoarea cireșei
din vasul pentru hrană pe care l-am atârnat
și împușcăturile pe care le auzim în fiecare noapte,
felul cum focurile de armă se înalță în aer ca niște bătăi
furioase într-o ușă care nu va fi deschisă niciodată,
sunetele oamenilor
omorând oameni acolo, afară,
cum adun toate astea în mine, întregul peisaj amar și
strălucitor al vieților noastre împreună.
Ți-am spus-o de nenumărate ori, te iubesc, până când cuvintele
s-au făcut ploaie
și am ascultat greierii, am privit luna
cum lua din ce în ce mai mult din lumina lumii,
devenind singurul semnal luminos, câtă vreme tot ce mai puteam vedea
și-a prelins orice nuanță în somnul agitat
iar apoi, când și tu ai adormit,
am coborât în bucătărie, la găina
care aștepta lipicioasă în micuța ei caserolă și am început
s-o rup în bucăți.
Traducere de Anastasia Gavrilovici
Mai multe poeme de Ruth L. Schwartz au apărut în nr. 18 al revistei „Poesis internațional”, care poate fi comandată de aici.
