Mitoș Micleușanu (n. 1972, în oraşul Bahcisarai, din fostul URSS) este pictor, scriitor şi muzician. A absolvit liceul de arte plastice „Igor Vieru” din Chişinău şi a urmat o vreme cursurile Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca. A publicat cărți de proză scurtă (Organismecanisme, Editura Ziua, 2002) și romane, printre care și Tuba Mirum (Editura Pontica, 2003), Kasa Poporului (Polirom, 2008), Necrotitanium, împreună cu Florin Braghiş, (Cartier, 2010) și Trepanoia (Art, 2011). În 2015 îi apare, la editura Tracus Arte, volumul de poezie Munca. În prezent, trăiește în București, unde este activ ca scriitor și producător de muzică electronică experimentală, dar realizează și emisiuni la Radio Guerilla. Câteva dintre proiectele sale muzicale mai recente sunt Febre39 și Pneumaton.

Munca lui Mitoș Micleușanu excavează limbajul și depresurizează poezia și modurile convenționale de a o face sau de a o recepta. Discursul său nu este unul grav, care să se ia în serios sau care să confirme asocierea-reflex a scrisului cu un act terapeutic, ci are mai degrabă un caracter paleativ, semnalând nevoia poeziei de a ieși din conul atributelor sau funcțiilor standard pe care le are și din corsetul rețetelor de scriere. Poemele sale debordează de vitalitate și de umor, Mitoș Micleușeanu elaborând niște constructe poetice pline de cinism și ironie, de o flamboaianță lexicală și o inventivitate a imagisticii ieșite din comun, à la Richard Brautigan, impresionând și prin manipularea resureselor comicului și parodierea formelor fixe. Interogând mizele și direcțiile poeziei contemporane, Munca revizitează cu un sarcasm binevoitor stiluri și subiecte variate, coagulând poeme bine articulate din punct de vedere tematic, dar și texte ce se apropie, într-un mod jucăuș, de dicteul automat și frenezia developării imaginilor din cotidian. Caustic și funny în același timp, M.M. aduce odată cu Munca un suflu nou în climatul actual, detensionând, prin inteligența mozaicărilor umoristice și ironice, atmosfera gravă și uneori rigidă sub semnul căreia este pusă, uneori, poezia.

 

condoleanțele mele sincere

mult mai sincere decât ale celorlalți
condoleanțe incomparabil mai profunde
și dintr-o durere mai sfâșietoare decât
suma durerilor celorlalți și respectiv
dintr-o pustietate interioară inaccesibilă
celor de față condoleanțe dintr-o adâncime
sufletească insondabilă practic uriașă
comparativ cu adâncimile de protocol
ale celorlalți care au venit cu cearcănele
lor forțate umezite în prealabil și pachetul
de vorbe grave cu pretenție gotică
și grimasele afectate lamentațiile virtuos
orchestrate și totul se scufundă într-un penibil
atât de strident încât condoleanțele mele
pur și simplu sfâșie cortina sterilă
și regretul autentic irumpe ca o dâră
de fiere neagră și înghite procesiunea
cu decedat cu tot și toamna implodează
și totul se scufundă într-o beznă de bazalt
și doar condoleanțele mele mai tună
cu un ecou de chimval devastator
și se extind deja în gol în lipsa
oricărui timpan viu în lipsa a orice
condoleanțele mele triumfătoare
condoleanțe totale

din volumul Munca (Tracus Arte, 2015)

Anastasia Gavrilovici

(n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, iar acum își continuă studiile la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, în cadrul masteratului „Societate, Multimedia, Spectacol”. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *