Linn Hansén (n. 1983) a debutat în 2008 cu volumul Ta i trä (Apucă lemnul), pentru care a primit titlul de „Autoarea anului” din partea Västsvenska författarsällskapet (Western Swedish Writers Society) și o nominalizare la Premiul Katapult, decernat de Uniunea Scriitorilor din Suedia. Este redactor la revista literară Glänta și unul dintre curatorii celui mai vechi festival de poezie din Suedia, Festivalul Internațional de la Göteborg. În 2005 a redactat și editat, împreună cu poeta Athena Farrokhzad, antologia de poezie suedeză contemporană Omslag: queer poesi (Focus: poezia queer). Cel mai recent volum al ei, Gå till historien (Intră în istorie), a apărut în 2013 și a fost tradus în poloneză de Justyna Czechowska.

Ca într-o figură matematică reprezentând intersecția unor diagrame, obiectivul Linnei Hansén se focalizează pe coliziunea dintre istoria individuală și istoria colectivă, pe fenomenul de subducție provocat de această alăturare care face ca realitatea microscopică, cea compusă din existențele unor indivizi simpli, să alunece în conul de umbră al evenimentelor istorice de mare anvergură. Poezia ei are un ton vitriolant și neconcesiv, întrucât interoghează, cu precizia unei mușcături mortale, aspecte precum autoritatea trecutului asupra prezentului și modul în care acesta îl formează și îl deformează, suprimarea identității proprii și înlocuirea ei cu narațiunile colective, în care problemele sau experiențele personale nu mai contează în dinamica unei nații, dar și logica în care limbajul distorsionează, reinventează și livrează concepte, întâmplări, figuri reprezentative din istorie. De altfel, vocea din textele ei polemizează cu vocea didactică, factuală, drenată de inflexiunile oricăror implicații afective în care manualele de istorie redau parcursul plin de turbulențe al unei țări.

 

E greu să enumeri toate evenimentele istorice dar e uşor să începi

(fragment)

Ce e istoria
uite istora ei ea purta pantaloni
Ce e istoria
ea s-a urcat pe scări aproape până sus apoi a coborât la loc e antrenament dar o fi asta istorie.
Nimeni nu te vede de la balcon ăsta-i un fapt asta nu e istorie.
Apare dragostea asta nu e istorie asta e economie.
Poţi să pari simpatic săptămâni întregi până îţi spune cineva că gata.

Istoria ar trebui să răspundă la întrebări.
Până la urmă armata a ajuns în Franţa o fi asta istorie nu-i e geografie.
Un soldat e soldat într-o epocă dar cizmar în alta. Sper că mai întâi e
cizmar pe urmă soldat apoi e omorât în luptă. Nu. Sper că e soldat, pe urmă e omorât în luptă, după care scapă și ajunge cizmar.
Toate ţările sunt importante doar că nu în acelaşi timp.
Franţa era cândva importantă dar e importantă acum. Nu.

Eşti cel mai interesant la început.
De-asta cel mai fericit eşti când eşti mic.
O personalitate istorică poate să-i spună alteia că acum începe dar asta înseamnă când.

Aceasta este istoria începe şi se temină cu plata.
Este istoric să deplângi o crimă.
Este istoric să vezi căzând ceva ce a rezistat mult timp.
Este istoric şi traumatizant să vezi că familia şi prietenii şi vecinii îţi întorc spatele.
E ceva normal să te plimbi.
Este greu să nu te saturi.
Partea tristă din orice este că nu poţi să ştii niciodată dacă a venit ca să rămână.
Nimeni nu este plătit şi asta nu e istorie e sfârşitul istoriei.

Ce e istorie e ce este ilustrat.
Ceea ce e istoric se exprimă într-un mod istoric.

Uite o expresie istorică a fost odată.
Uite o scenă istorică un copil se naşte învaţă să meargă de-a buşilea se angajează se tunde se întâlneşte cu moartea.
Uite una ne-istorică mergi şi mergi şi mergi.
Uite una pre-istorică e verde, apoi se schimbă şi se lasă întunericul.
Uite una isterică nu vrea decât să doarmă.

Asta e istoria mulţi au murit.
Asta e un fierar e într-o fierărie.
Asta e politica o să dureze.
Asta e ceva de calitate luăm.
Un mod în care poţi să fii fericit este ca din când în când să te dedici vieţii în aer liber sau cântatului într-o orchestră.

Poţi să te faci mare lângă tatăl tău asta nu e istorie.
Poate n-ai tată asta s-ar putea să fie istorie dar nu e istorie în mod automat.
Parcurgi istoria filozofiei şi poţi să crezi că istoria filozofiei e destul de exactă.
Avem norocul să trăim într-o parte a lumii unde mâncarea e caldă când ajungem acasă.
Poți să citezi aproape orice şi o fi asta valoarea citatului.

Parcă ar fi o istorie bună dar până la urmă s-ar putea să fie de rău.
E istoria ei nu era la serviciu dar mai târziu s-a dus.
E istoria tunsului nu era disciplină.
Mulţi zic asta şi au dreptate.
O personalitate istorică poate să-i spună alteia că acum se termină dar asta când înseamnă.

Ia uite-o, istoria.
La început a fost fierul de călcat, pe urmă au apărut cămăşile.
Deja de acum câteva sute de ani oamenii aveau prea multe subiecte de discuţie.
Orice e o aventură oricine ştie asta şi are dreptate.
Să-ți dai drumul e o treabă care e posibil să aibă rezultate pe termen lung.

În ordinea corectă ar urma copilăria, adolescenţa, etapele care vin după şi apoi e timpul mai greu de definit pe care îl numim Spaţiu.
După secole de furtuni şi taxiuri
Și moduri chiar asemănătoare de organizare
Mai întâi a fost lampa de lângă pat, pe urmă a apărut ficțiunea.

După secole de băruleţe şi finale la hockey
Imediat după cărţile de istorie a apărut războiul.
A fost odată ca niciodată loc pentru fiecare şi pentru toată lumea.
Poţi să ai de gând aproape orice o fi asta valoarea momentului.
La început a apărut monogamia pe urmă a apărut sintetizatorul.

Îţi prinde bine să știi istorie
se tot repetă
de parcă ne-ar fi plăcut

Toţi consilierii educaţionali de dinaintea sistemului de educaţie.
Mai întâi vine adolescenţa, apoi vine Iluminismul.
Ca-n realitate e chiar acum foarte real.
Mai întâi a fost haina impermeabilă şi pe urmă a apărut ploaia.
Îi înveţi pe oameni să fie cinstiţi şi direcţi şi interesanţi.
O mulţime de chestii sunt interesante pentru marii oameni, chiar şi dincolo de viaţa lor.
Se întâmplă destul de des ca un om să facă ceva, duce treaba până la capăt şi toţi
înţeleg şi te gândeşti că omul ăsta chiar duce o treabă până la capăt dar, până la urmă, ce-a făcut se uită şi asta se tot întâmplă.

traducere de Răzvan Țupa

poemul a fost inclus în Colonia poetică. Antologie de poezie suedeză contemporană (Casa de Editură Max Blecher, 2011)

 

Anastasia Gavrilovici

(n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, iar acum își continuă studiile la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, în cadrul masteratului „Societate, Multimedia, Spectacol”. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *