Marko Pogačar (n.1984, Split, Croația) a studiat literatură comparată și istorie la Universitatea din Zagreb. A fost editor al revistelor Zarez și Quorum, coordonator al antologiei Poezia Tânără Croată (2014), baterist în trupa underground Death Disco și a publicat nouă cărți de poezie, eseuri și proză, pentru care a primit numeroase premii naționale și internaționale.
În 2015 i-a apărut, la editura Tracus Arte, volumul Ținutul negru (traducere din limba croată de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić), o selecție ce cuprinde poemele cele mai reprezentative pentru amalgamul de ironie fină, corosivă și fibra morală caracteristice discursului său. Deși centrul de greutate al textelor îl reprezintă realitatea imediată, analizată atât la nivel macroscopic, cât și microscopic, poemele sale nu sunt un simplu fenomen de aglutinare a unor observații cu caracter descriptiv, ci mai degrabă o decorticare în slow motion a fiecărui element constitutiv al acesteia. Perspectiva preponderent vizuală și predispoziția spre narativitate, corespondentă unei gândiri de tip videoclip, capabilă să coaguleze în același construct o gamă variată de imagini, reflexe senzoriale și reacții, proiectează vocea poetică pe fundalul unui umor când veninos, când blând și apăsător. Traversată de un puternic frison etic, poezia lui Marko Pogačar pune (și) marile întrebări legate de poezie, de corp, de istorie, de principii antinomice care guvernează viața la nivel individual și colectiv (bine-rău, frumos-urât), dar într-o manieră detașată, sarcastică și ludică în același timp, reactualizând, prin polemică și cinism, subiecte care au marcat literatura încă de la începuturile ei. Dincolo de acest aspect, poezia lui are mai ales un sens curativ, întrucât, operând cu nivele palpabile ale cotidianului, ale existenței imediate, Pogačar punctează și face puncții în real acolo unde s-au acumulat toxine, defecte, materii nocive, încercând să stabilească un echilibru, să readucă lumea în parametrii ei obișnuiți prin scris.
FRUMOS E
Frumos e să respiri aerul de primăvară la Socea
şi în acelaşi timp să nu fii mahmur.
să absorbi picăturile din izvor şi apoi să curgi în ele.
frumos e să te simţi bine. să ai putere
pentru orice formă de credinţă care nu-i face rău altuia,
deci, a nu avea.
de asemenea frumos e să trăieşti pe Bosutska
şi să crezi că există.
în fiecare dimineaţă să intri în magazin şi să cumperi pâine, s-o mănânci
deasupra ziarelor pe care le-ai găsit în cutia poştală.
frumos e când poşta te găseşte şi când poţi să găseşti poşta.
găsirea e, în general, plăcută.
să găseşti un chip familiar când treci pe lângă stadion
sau pe lângă o universitate mai slabă. rânjetul e frumos.
e frumos să găseşti un punct.
cuţitul pentru întins pe care l-ai pierdut de mult şi acum e mătăsos
batalionul îngerilor de paradă îşi coboară urechile de fier
şi aceasta deja se învecinează cu oribilul. totul este la limita oribilului,
şi aceasta este de asemenea frumos.
să dezlipeşti guma de mestecat din talpa pantofilor uşori, răutate care îţi
deranjează echilibrul şi explică gravitaţia.
Newton e frumos. Brodski e frumos.
baricadele sunt miezul artei şi faptul acesta e incoruptibil.
când punk-ul perfect cântă când o zăreşti pe Anna Karina când se
întunecă luna când se ridică steagurile când se
desparte marea moartă. a se plimba e frumos. a se îneca.
ceea ce e frumos pentru mine pentru alţii e periculos.
a respira cu greutate pentru că aerul este saturat cu pini. a vorbi limba croată.
a aluneca. de asemenea şi viceversa.
frumoase sunt ferestrele pe care le poţi deschide
şi prin ele să atingi norii. Mosorul este frumos.
frumos e să mergi, să te caţări şi să crezi în vârf, să ştii
în ce an s-a terminat războiul când este ziua eliberării să respecţi
ziua femeii ziua mamei să iubeşti violetele,
să te dezbraci. să pici. să fi sigur că pici, iar apoi să tresari.
să te trezeşti. să tai. să împuşti nenecesar de lungi rafalele numelui tău,
să fii tragic în mod sistematic.
traducere din limba croată de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić
