Bookaholic

Dan Dediu (n. 1986, Bârlad) a fost barman, agent de vânzări, a lucrat în construcții și la o sală de jocuri de noroc, printre altele. A ras vreme de câțiva ani toate premiile pentru autori care nu au debutat în volum la concursurile de poezie prin țară. A debutat în 2017 cu 4,5 litri de sânge, miliardar, manuscrisul volumului său fiind câștigătorul celei de-a șaptea ediții a concursului de debut în poezie organizat de către Casa de Editură Max Blecher, din juriu făcând parte Claudiu Komartin, Radu Andriescu și Alex Ciorogar. În prezent, trăiește în Anglia, la Luton.

4, 5 litri de sânge, miliardar are ceva din haosul și atmosfera tensionată a unui club din Las Vegas, conturând o poetică a adrenalinei, a exceselor senzoriale și a unei senzualități dictatoriale, pe care mintea le prizează și le convertește în imagine, în text, în vibe. Ceea ce atrage la poezia lui Dediu și constituie, în același timp, liniile de forță ale acesteia, este dozajul atent al elementelor cu care operează la nivel stilistic, dublat de voltajul discursului, care se articulează pe calapodul unei imaginații funambulești și a unei verve turbionare, când de beatnic pe stupefiante, când de punkist macho. Avansând cu o plăcere aproape masochistă, cu „nerăbdarea unui luptător de K1” în vortexul propriilor viziuni sumbre și contorsionate, dar din care iese de fiecare dată neșifonat, autorul volumului 4, 5 litri de sânge, miliardar propune un construct poetic îndrăzneț și seducător prin contrastele jucate până la limita cu stridența. Când vulgar și exploziv erotic, când compulsiv și anxios, gravitând în jurul ezotericului sau al marilor întrebări despre divinitate, viață, poezie, dragoste, adevăr, pe care le demolează și reconstruiește după legile proprii, Dediu se impune, odată cu acest volum, drept una dintre cele mai originale, bine calibrate și mature voci din spectrul mai larg al debutanților din ultimii ani.

La revolución del cuerpo

În altfel de împrejurări,
v-aș spune mai concret despre viața mea,
dar nici nu știu cum se propagă nebunia
în creierul uman și totul e seducție pe tempo.
Hang Solo, banii, femei, dar nu femei, e un baldachin de sticlă
care îți imită simptomele,
nonșalanța cinematică, spiralele Kundalini,
un Chevrolet Yenko Nova pe marginea prăpastiei.
Poate fi o specie de fluture, compulsia unui schizofrenic
care a dezarticulat într-o criză gândirea universului.
Am câțiva oameni pe lângă mine care îmi spun
că bag prea multă mahoarcă, zâmbesc complice
la libertate și la revolución del cuerpo, pornim pe aceleași fente
și totuși timpul ne diferențiază. Creierul scrimă, creierul Muhammad Ali
omagiez izolarea cu umbrele savanților care își dărâmă acoperișurile.
Cel mai bun prieten din copilărie nu mai e același jocheu
cerebral, poate ar fi vrut să spună mult prea multe și nu
le-a spus la timpul potrivit.
Lasă urme pe stradă, dar pierde-te pe calea șarpelui în permanență
dornic să contrazici și să fraternizezi cu tot ce e sălbatic, asimetric
și invizibil în natură.
Tempo e foarte important, amestec plante cu sextine într-un ceaun cu foc,
sunt idei pe care le torturez ca într-un manual de tortură Kubark și sunt idei
pe care le împing cu ghiozdane în spate spre școli, luptători ISIS deghizați.
Cred că am muncit exagerat și fără convingere, cred că
sărăcia și teama cu care te îmbracă de la școală, mai ales sărăcia, îți frânge sau călește identitatea,
cred că nu am nimic de care să pot fi mândru și aici e templul sănătății mele mentale,
cred că de undeva dintr-un avion nimeni nu are nimic de care să fie mândru și conștiința
se transformă în muzică și spațiu.
Cred că e important să crezi, cred că e la fel de important să nu crezi,
cred, tot ce aleg să cred – dansul, un joc de șah – e important.

Dan Dediu, din 4,5 litri de sânge, miliardar (Casa de Editură Max Blecher, 2017)