Adisa Bašić (n. 1979, Sarajevo) a studiat Literatura Comparată şi Biblioteconomia şi a obţinut un master în Drepturile omului şi democraţie. A publicat volumele de poezie Havine rečenice (1999), Trauma Market (2004), Promotivni spot za moju domovinu (2011) şi Motel neznanih junaka (2014). În 2003, şi-a petrecut patru luni călătorind prin Statele Unite, alături de alţi tineri scriitori proveniţi din ţări afectate de război şi a susţinut lecturi, din San Fransisco până în Boston. Ani la rând a colaborat cu texte de critică literară la săptămînalul cultural Slobodna Bosna. În prezent, predă poezie şi scriere creativă la Departamentul de Literatură Comparată al Facultăţii de Filosofie din Sarajevo.
Poemele Adisei Bašić explorează climatul sufocant al războiului, lectura lor fiind o imersiune într-un spațiu și într-o atmosferă ce nu suportă, la nivel formal, o structură clasică sau o singură modalitate de textuare. Ilustrativă în acest sens este pendularea între încărcarea constructului poetic cu notații autobiografice și depersonalizarea totală sau parțială a discursului ca expresie a unei realități dureroase, aceea că un eveniment traumatic pune semnul egalității între existența/istoria individuală și cea colectivă. Unul dintre resorturile cele mai importante în poezia Adisei Bašić este detașarea, dublată uneori de un cinism bine dozat, care accesează un nou mod de a vorbi despre război, despre pierdere și suferință. Evitând locurile comune ale acestui gen de poezie, care alunecă ușor în dramatism și observații de tip reportaj, scriitoarea bosniacă dislocă inerțiile tematicii prin inserții cu un caracter intim, atașant, care bemolizează gravitatea subiectului. Celebrarea vieții, a dragostei, a micilor întâmplări semnificative care continuă să se deruleze în pofida oricăror fricțiuni politice sau sociale echivalează cu un efort de recuperare estetică, Adisa Bašić fiind, alături de Goran Simić, una dintre vocile care transpun cu acuitate emoțiile de sub cupola unei sensibilități pline de contradicții, (de)formată de ororile războiului. Și care convinge.
O zi obişnuită de război
– să deschizi ochii. să te trezeşti.
– să-l trezeşti şi pe el.
– să-l pregăteşti pentru linia-ntâi.
– să-ţi iei la revedere de la el fără nici o lacrimă.
– să te duci după apă.
– să te speli.
– să-ţi faci griji că nu ţi-a venit ciclul.
– să-ţi smulgi sprâncenele.
– să citeşti aceeaşi carte pentru a cincea oară.
– să îţi ciuleşti urechile ca să auzi vreo împuşcătură venită dinspre locul unde el stă de pază.
– să te duci să cauţi făină.
– să alergi pe străzi.
– să auzi o explozie.
– să fii lovită de metal sau de piatră.
– să cazi.
– să-ţi atingi rana cu degetele.
– să simţi gustul sângelui.
– să stai aşa întinsă mult timp.
– să nu plângi.
– să te dai bătută.
– să deschizi ochii. să te trezeşti.
traducere din limba engleză de Claudiu Komartin
