Cînd n-a încăput într-un week-end şi un strop de frivolitate? Tot căutîndu-l, am dat peste echivalentul dulce al dependenţei de cărţi: dependenţa de dulciuri care iau forma cărţilor. Guilty as fuck! Eu una n-am rezistat şi n-aş rezista la aşa ceva, aşa că am ales cîteva de care am agăţat şi cîte un cartonaş cu scopul, originea şi tema.
Încep cu ceva mic, roşu, acuţit şi contondent, în ton cu evenimentele: o felie de ceva foarte bun şi foarte posh la care putem, eventual visa după şaorma de la 5 dimineaţa. Un colţ de carte.
Pentru contrast, ceva mainstream şi cu vampiri. Am impresia că în varianta comestibilă nu ne-ar sta în gît şi nici nu ne-ar zgîria pe beregată:
Ok, ceva tot creeepy, dar în variantă clasică: Poe, de ciocolată. Să-ţi sară inima din piept, nu altceva!
Şi ca să ne revenim, ceva spiritual. Am găsit un tort pentru un preot, deşi nu văd momentan cui i-aş putea face o aşa surpriză (deşi am impresia că în glazura aia aurie e ceva necurtat totuşi, şi mai am impresia că ar merge cu patrafirele de aur ale clerului ortodox). Chiar şi-aşa, mai bine să ne mai gîndim înainte să-i facem vînt!
De la părintele Isaac, trec la părintele Brown, pentru fanii lui Chesterton. Pot împărţi tortul cu alţi maniaci, după cum sugerează şi glazura:
Tortul ăsta a fost făcut pentru o profesoară de muzică despre care mai ştim că îl admiră nespus pe Lincoln. Soţul ei, profesor de economie, i l-a făcut cadou. Aici aş adăuga că muzica a fost dintotdeauna o alinare pentru mine, la fel şi cărţile, ciocolata şi prietenii care s-au gîndit la mine chiar şi cînd n-am avut nimic de sărbătorit.
Nu cred să nu fi visat vreodată să ajungeţi în fabrica de ciocolată a lui Wonka! Charlie and the chocolate factory, cartea şi filmele, ar intra la fix în aceeaşi cutie cu fundă, indiferent dacă sărbătorim ceva sau doar ne bucurăm de lucrurile bune (şi cu Johnny Depp prin ele)!
Şi pentru medievalişti am găsit torturi. Sînt anluminuri în marţipan şi ciocolată, şi cineva chiar le-a mîncat, la a 65-a aniversare:
Dacă vă întrebaţi în ce mod aţi putea face un tort de bookaholic, să ştiţi că nu merge să decupaţi aluatul sau să-l scobiţi în formă de carte. Există forme pentru aşa ceva, şi arată chiar ca o posibilă copertă de SF.
Şi, la final, ceva inspiraţional şi constituţional. Cine ştie, poate după proteste, facem unul mare şi citeţ, cu varianta românească a Constituţiei. Cred că e inutil să spun cam cîţi ar trebui să citească înainte să-l manînce.
faine prajituri.
ce-i acela un “medievalist?”
Buna! “Medievalis” este persoara care iubeste perioada medievala din istorie. Dar cel mai des acest cuvint este folosil pentru profesorii de la Evul Mediu. Gen “profi medievalisti” 😀
Superbe! E o arta sa reusesti sa faci asa prajituri apetisante! Bravo celui care a reusit!