Anul trecut, Cehia a fost țara invitată de onoare la Bookfest. Cum e şi normal, Centrul Ceh a demarat toate operaţiunile logistice: rezervare hotel, masă, transport, tot, tot, tot. Aşa cum noi, românii, ştim că numai ei pot să facă. A fost ales un hotel celebru şi vechi, de cinci stele, exact în buricul târgului. Scriitorii au venit, s-au instalat, s-au ospătat şi, cu forţe proaspete, au plecat la târg. După o zi de muncă – cum altfel? – o noapte de pomină prin localurile bucureştene. Povestea nu spune dacă berea a fost cehească, belgiană sau nemţească, dar surse demne de încredere spun că a fost bună. Proverbiala ospitalitate românească şi-a făcut, încă o dată, datoria. Aşa că noaptea a fost un sfetnic bun. Recepţionera s-a uitat lung după ei, ceea ce, pentru un prozator e chiar un motiv de mândrie.
A doua zi a decurs exact la fel, doar că, pe la prânz, la Romexpo, sună telefonul. Nu oricare, ci chiar al şefului Centrului Ceh, František Zachoval. O voce de femeie, cu clăbuci şi cu debit, l-a inundat. Din cauza ţipetelor, i-a pasat telefonul Jiřinei Vyorálková. „Alo?” a început ea, timidă. „Sunt doamna din recepţia hotelului, mă-nţelegeţi? Și sunt foarte enervată că n-ați plătit chiar în prima zi, la check-in. E posibilă o asemenea neobrăzare? Pentru că aşa se face la noi şi pe mine nu mă interesează deloc, da’ deloc, m-auzi, fato?, ce ați vorbitără voi cu domnul director. Se plăteşte în momentul cazării şi cu asta, basta! E foarte urât din partea voastră că nu vreți să plătim, știam eu că la Centrul Ceh sunt nişte hoţi şi ce faceți nu e nici frumos, nici normal, nici creştinește.” Jiřina a făcut fețe fețe, directorul s-a colorat ca steagul țării gazde. L-au apelat imediat pe directorul hotelului. Politețuri peste politețuri, amabilități în catifea și miere, scuze cu o cireașă deasupra. Că să ne scuzați… „Păi, n-am semnat că plătim la plecare?” „Ba da, ba da, e o încurcătură, e un malentendu, e un caz nefericit… Nu se va mai întâmpla!”
Părțile își strâng cordial mâinile prin intermediul undelor radio și liniștea se reinstalează. Bine că n-au aflat invitații nimic, că pățeau rușinea și era un scandal monstru. Așadar, oficialii au răsuflat ușurați, iar scriitorii și-au încheiat încă o dată un program plin. Și unde să meargă după muncă? Evident, în Centrul vechi, unde prietenia frățească româno-cehă crește ca aluatul sau ca gulerul berii. Pe la miezul nopții, se întorc la hotel, cu chef de vorbă, înaintează cu conștiința datoriei împlinite și, ca orice oameni obosiți, își iau rămas bun în fața liftului. Doar că din penumbră apare o umbră adevărată. Recepționera. Îi măsoară pe toți cu un ochi rotund, se înfoaie și intră cu ei în lift.
„Aha, câtă nesimțire! Ce papagali cehi, care n-au nici onoare și nici obraz. Ați venit aici să stați pe de-a moaca și nici nu plătiți. De ce nu plătiți, mă, vreți să plătesc eu, nesimțiților!? Așa sunteți toți: niște nehaliți, niște hahalere! Niște profitori! Niște lifte! Ai, băi, se plătește la check-in! Ați înțeles ce am zis? Na, că repet, să înțelegeți!” și silabisește: „Se-plă-teș-te-la check-in! Mo-nei! Bă-nuți! Pa-ra-le! E-u-ro! Acu vreți să fugiți? Na, na na, cu mine nu vă merge!” Și se înfigea cu deștu’, pe rând, în beregățile criminalilor. Care criminali înghețaseră. Din tot talmeș-balmeșul femeii, înțeleseseră check-in, mo-ney și e-u-ro. Și, uitând că sunt ditamai bărbații, au fugit în camere, baricadându-se pe dinăuntru. Iar zorii au venit greu, foarte greu.
Citește numărul 1 complet aici
Bookshake este un cotidian editat de Bookaholic.ro și Florin Iaru, la inițiativa Centrului Ceh. Ziarul se găsește la Bookfest 2016 (1-5 iunie), la standul Bookshake (pavilionul 4), unde este distribuit gratuit participanților. Articolele vor putea fi citite și online pe bookaholic.ro.
Ilustrație: Ana Preduș
