Bookaholic

Cu mic, cu mare, agitați, entuziaști, obosiți după alergătura de peste zi, dar nerăbdători să ne întâlnim cu David Lodge, ne-am adunat aseară, 1 octombrie, în fața Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași cu peste cincisprezece minute înainte de începerea evenimentului. Țigări, cafea, așteptări; scriitori români și străini pretutindeni în jurul nostru, traducători, editori, manageri culturali, jurnaliști, autorități ieșene sau bucureștene, toată lumea, pe scurt, aștepta să-și ocupe locurile în sală și să se bucure de prezența unuia dintre cei mai importanți scriitori din lume, aflat pentru prima dată în România.

S-au stins luminile în sală. Pe scenă, gazda Serilor FILIT, Irina Păcurariu, l-a prezentat pe David Lodge, dând principalele coordonate în ceea ce privește biografia acestuia. Apoi a schițat un portret profesional al partenerului său de dialog, domnul Codrin Liviu Cuțitaru, profesor universitar ieșean. Alături de cei doi, pe canapeaua din mijlocul scenei, a venit și Ionuț Cornilă, actorul care a citit fragmente în limba română din romanul „Mort de surd” al lui David Lodge.

Calm, senin, vădit lipsit de emoții (ba chiar aș zice că avea o stare zen 🙂 ), elegant și binedispus, David Lodge a fost o prezență minunată, de care ne-am bucurat cu toții. A fost un „dialog istoric”, așa cum a menționat domnul Cuțitaru, centrat, cu precădere, pe probleme lingvistice, de interpretare și traducere a cărților lui Lodge, finețuri de expresie, accente britanice și povești faine. Este adevărat că, fie din pricina tracului, fie din cauza admirației pentru literatura scriitorului englez, domnul profesor Cuțitaru a monopolizat discuția, a divagat din când în când – până să reușească să-i adreseze vreo întrebare lui Lodge, relata ample observații și istorii personale -, cu o sete nestăvilită de a povesti fragmente din cărțile lui Lodge, de a-și dovedi erudiția în domeniul literar etc. etc. Însă aceste aspecte sunt de înțeles (nici nu vreau să știu cum aș fi reacționat față în față cu un autor de talia lui Lodge 🙂 – fie vorba între noi, nu știu dacă aș fi fost capabilă să scot vreun cuvânt) și, din ceea ce am văzut, publicul a fost indulgent și empatic cu domnul Cuțitaru. Oricum David Lodge a reacționat prompt, a fost receptiv și deschis la propunerile de dialog înaintate de profesorul universitar ieșean.

***

Voi încerca, în cele ce urmează, să relatez, pe scurt, ce mi s-a părut mie interesant din întâlnirea cu David Lodge de aseară, citându-l pe autorul britanic.

„Unul dintre motivele pentru care am venit în România – lucru pe care nu-l mai fac atât de des astăzi, nu mai merg în astfel de excursii – este pentru că am auzit că romanele mele sunt foarte populare aici și am vrut să știu de ce. Sper să și aflu cât timp stau aici”, își începea Lodge discursul, uimindu-ne pe toți prin tonalitatea vocii sale, calde și cu un timbru vocal fermecător.

Apoi a discutat despre umorul lingvistic, atât în general, în literatură, cât și în particular, în opera sa:

„Umorul lingvistic este excelent dacă operezi cu jocuri de cuvinte. Traducătorii mei cred că sunt foarte talentați și pot transpune acest umor lingvistic, pe care eu îl folosesc în cărțile mele, foarte bine”.

Domnul Cuțitaru a fost curios să vadă cum au fost primite cărțile lui Lodge în traducerile în limbile turcă și japoneză, fiind convins că au fost interpretate diferit având în vedere distanța culturală foarte mare. Autorul britanic ne-a surprins, din nou, cu franchețea răspunsului său:

„E un mister pentru mine, nu pricep nimic din aceste limbi. Dar bănuiesc că bine, altfel nu le-ar cumpăra, nu le-ar studia. Cred cu tărie că barierele culturale pot fi depășite”.

Partenerul de dialog al lui David Lodge a insistat, în cele ce a urmat, asupra probabilității formării unui grup omogen de scriitori la nivel internațional, asemenea universitarilor din romanele celui de-al doilea. Replica a venit imediat:

„Cred că nu și sper că nu se va întâmpla asta, ar fi groaznic să se producă o omogenizare la nivel mondial. Sigur, e important ca scriitorii să se întâlnească, în cadrul unor festivaluri precum acesta, viteza comunicării – fizice și virtuale – te poate duce la concluzia greșită că toți sunt la fel, dar nu este așa, fiecare are propria sa literatură, propria sa concepție asupra vieții, pe care o transpune în literatură. Ceea ce e bine, altfel ar fi plictisitor”, afirma scriitorul britanic.

***

Seturilor de întrebări le-au urmat sesiunile de lecturi, trei reprize absolut savuroase. David Lodge a citit în limba engleză, atât de expresiv, de implicat, încât publicul a aplaudat călduros și prelungit fiecare intervenție a acestuia. După fiecare fragment, el îi preda ștafeta lui Ionuț Cornilă, actorul care reproducea aceleași pasaje, dar în limba română. Lectura celor trei paragrafe a fost din romanul „Deaf sentence” (tradus la noi la Editura Polirom, în 2009, cu titlul „Mort de surd”).

***

Următorul subiect comentat: legătura indestructibilă dintre biografie și ficțiune, melanjul dintre literatură și viață.

David Lodge: „Chiar și în romane care sunt, într-un mod mai categoric, ficțiune, autorul se folosește totuși și de biografia sa Cred că nici măcar autorul nu-și mai poate da seama, la ceva vreme după ce a scris un roman, ce e realitate și ce e ficțiune. Mi s-a întâmplat să povestesc lucruri din romane și să spun că sunt adevărate, dar de fapt erau ficționale”.

Lodge, scrisul și capacitatea redusă de a auzi: „Când scriu, îmi scot aparatul auditiv, mă deranjează sunetul tastaturii, e minunat să te poți izola fonic atunci când îți dorești. Apropo, mereu spun că, dacă ai vrea să fii surd, atunci secolul acesta este cel mai potrivit pentru asta, tehnologia este minunată” (intervenție punctată de spectatori prin aplauze și râs cu poftă :), precum altele).

Surzenie versus orbire: „Surzenia este comică, orbirea este tragică. Personajele surde dintr-un roman întotdeauna vor scoate scene amuzante, pe când cele oarbe vor explora partea emoțională, pe filiera tragediilor grecești”, spunea David Lodge.

Cartea versus filmul: „Sunt fascinat de ecranizări, chiar și eu am făcut asta pentru BBC, de exemplu. Chiar acum două zile am semnat un contract cu BBC, mi se pare minunat să îmi transpun propriul roman într-un limbaj cinematografic (…). Dacă o faci tu sau altcineva o face foarte bine, e fantastic, pentru că-i dă o altă viață, una nouă, romanului tău. Eu am făcut asta nu numai pentru cinema, ci și pentru teatru. (…) Cred că ecranizarea este o formă de critică literară, te forțează să vezi ce e important și ce nu, ce trebuie să decupezi”, afirma autorul britanic și continua:

„Sigur, s-a tot spus că literatura va muri odată cu cinematografia sau cu televiziunea. Însă trăim într-o eră care se schimbă constant, oamenii au nevoie de povești, pe care le spun pentru a desluși sensul vieții. (…) Romanul ne dă iluzia că știm cum este psihicul altui om, cum gândeșște acesta, ceea ce este fals”.

***

Închei aici cu „pastilele” din conversațiile de aseară de la întâlnirea cu David Lodge de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, conștientă că cele aproape două ore în compania minunatului scriitor nu pot fi redate chiar așa ușor în scris. Sper că ați fost acolo, printre cele câteva sute de spectatori. Dacă nu, cu părere de rău, tocmai l-ați ratat pe unul dintre cei mai mișto scriitori contemporani.

Nu uitați că mai sunt încă patru Seri speciale la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT 2014): în seara aceasta ne vom întâlni cu celebrul regizor, scenarist și scriitor mexican Guillermo Arriaga; mâine, cu laureata Premiului Nobel pentru Literatură Herta Müller, sâmbătă cu Mircea Cărtărescu, iar duminică, în încheierea festivalului, cu Norman Manea. Suficiente motive să veniți la Iași, nu-i așa? 🙂 Vă așteptăm cu drag!