Diana Bădica (n. 1985) este o tânără poetă absolventă de Psihologie şi Sociologie, care lucrează actualmente într-o multinaţională şi – aşa cum singură se prezintă – „nu o deranjează procedurile” de acolo. Cu toate acestea, şi-a găsit timp să meragă la cursuri de scriere creatoare (de poezie şi de proză) şi chiar să aştearnă pe hârtiile propriile poezii, care au apărut, iată, în volum: Enşpe mii de dimineţi, Editura Casa de pariuri literare, 2014.

Poemele scrise de Diana Bădica au în centru o voce feminină, un fel de alter ego al poetei; ele vorbesc despre cotidian, despre gesturile zilnice obişnuite – a căror repetiţie este şi mai intens resimţită atunci când lucrezi la program strict într-o corporaţie (vezi chiar titlul volumului, Enşpe mii de dimineţi!). În acest context, textele sale poetice reprezintă încercarea de a se retrage pentru o clipă din mecanica de zi cu zi, din rutină şi repetiţie, de a face un pas în lături şi a reflecta asupra sensului vieţii, asupra iubirii, relaţiei de cuplu, asupra a tot ceea ce te face să mergi mai departe, să continui rutina celor „enşpe mii de dimineţi”: „e nebunie curată/ să spun că doar ziua asta/ e teatru de operaţiune,/ pentru că toate zilele noastre/ sunt la fel./ când te aştept, / veselia mea se transformă / într-o ură ciudată/ în care se adună pumni şi picioare,/ înjurături şi ceva indiferenţă/ la sfârşitul imaginii./ de obicei,/ sunt o persoană calmă,/ iar tu mă iubeşti cum poţi./ ştim amândoi/ tabla înmulţirii/ şi drumul spre casă./ dacă vrei să rămânem lucizi,/ mai bine te ridici şi umbli” (34).

 

Diana-Badica

 

Poemele marchează uneori discrete mişcări coregrafice ale sentimentelor, ale dinamicii de cuplu; iubirea – în lumea aceasta dură, repetitivă, a mecanicii zilnice (corporatiste) este prea fragilă: „în toamnă,/ temerile noastre/ s-au aşezat faţă în faţă,/ ca doi jucători de scrimă./ s-au privit în ochi/ şi s-au împuns,/ o dată, de două, de nouă” (33). „Temerile”, angoasa în surdină se simt adesea în poemele scrise de Diana Bădica. Alături de vocea feminină – care, pentru a contrabalansa angoasa, neliniştile, iubirile fragile (pe cale de a se destrăma oricând) evocă deseori secvenţe din copilărie – se face simţită şi vocea tatălui: „tata face pasul mare,/ mă întrece când suntem cu picioarele/ pe pământ:/ al doilea război mondial/ îl prezice pe-al treilea,/ abel n-a murit,/ eva e tot curioasă,/ corporaţiile o să ne omoare,/ consumerismul o să ne mănânce/ copiii pe pâine,/ planeta o să se ducă dracu,/ 0 plus 0 înseamnă tot 0” (Definiţia 2).

Aş vrea să citez aici, în contrapondere, un frumos poem evocator al copilăriei, cu aceleaşi personaje: tata şi fiica (la pescuit). Poemul e delicat şi senin, perspectiva e cea a copilului: „tata cască ochii/ în orizont şi în apă./ am poftă de pâine cu unt,/ ciocolată cu alune/ şi limonadă cu mentă./ undiţele dorm./ el şopteşte ceva/ despre saramura de peşte/ sssssssst! îşi spune/ închizând ochii./ îmi lungesc şuviţele de păr/ cum lungeşte soarele/ căile ferate./ număr din zece-n zece,/ din sută-n sută,/ o să fiu doctor/ când o să fiu mare./ dacă peştele trage,/ tata nu observă./ la întâlnirea apei cu cerul/ a apărut ceva” (10). Nostalgice şi delicate sunt şi textele care-i evocă pe bunici (volumul întreg e dedicat bunicilor), precum acesta: „ţelina tăiată miroase a bunica,/ coşniţa în care iarna/ păstra tămâia.// varul stins miroase a bunicul,/ găleata murdară/ în care păstra bidineaua.// celelalte obiecte n-au miros” (6).

După cum se vede, poemele Dianei Bădica adoptă un stil direct, simplu, emoţional, făcând adesea apel la mici coregrafii sau la obiecte (ca mai sus). Textele nu au titlu, sunt pur şi simplu numerotate, cu excepţia a 5 Definiţii (una e citată mai sus), în care tânăra poetă – aflată la început de drum – încearcă să contureze mai ferm lucrurile, să fie mai sentenţioasă (deşi ar trebui, totuşi, să evite încă această etapă). Altfel, versurile au o anume prospeţime şi emoţie – proprii oricărui început de drum: poetic, sentimental, profesional şi de toate felurile.

bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

Diana Bădica, Enşpe mii de dimineţi, poezie, Editura Casa de pariuri literare, Bucureşti, 2014, 72 p. Cumpără cartea de pe librăria online Cărturești!

Adina Diniţoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *