Bookaholic

V-am povestit deja despre cele 77 de reţete celebre şi poveştile lor şi chiar vă spuneam că vom pregăti ceva de acolo, după reţeta originală, aşa cum a fost publicată de la începuturi. Cum după plăcintele cu orice (struguri, prune, piersici… urmează dovleac) de toamna asta se impunea o perioadă de salate, haideţi să vedem cum arăta salata Waldorf la sfârşitul anilor 1890.

Încep cu povestea salatei, cum face şi cartea: reţeta a apărut pentru prima dată tipărită în 1896, în The Cook Book by “Oscar of The Waldorf”, a lui Oscar Tschirky, pe atunci maître d’hotel la Waldorf New York (acum Waldorf-Astoria). Se pare că Oscar o inventase la Waldorf cu 3 ani înainte şi a devenit imediat un preparat de mare succes.

Nu am mâncat niciodată această salată aşa cum o pregătea Oscar de la Waldorf, pentru că în starea ei originală se prepara cu ţelină (cartea spune cozi de ţelină), mere, maioneză şi atât. De la restaurante până la mama acasă am mâncat-o cu ţelină rasă, mere, morcovi, maioneză, piept de pui fiert şi câteodată stafide sau nuci – uneori grapefruit sau struguri (toate astea fiind adăugate de alţi chefi, mai târziu).

Iar pentru reţeta a la Oscar e nevoie de:

1 cană cuburi de măr (Granny Smith sau alte mere acrişoare)
1 cană cozi de ţelină, tăiate bucăţele
1 lingură zeamă de lămâie
1/4 cană nuci (tăiate bucăţi)
1/4 cană stafide (cartea spune facultativ, dar eu aş zice obligatoriu, chiar fac diferenţa)
1/4 cană maioneză
frunze de salată

Toate ingredientele necesare sunt aici, cartea de bucate fiind deschisă la poza salatei
celebre în America la sfârşit de secol XIX şi început de XX.

Ingredientele sunt pentru 2 porţii şi s-ar traduce mai exact în: 2 mere (sau 1 şi jumătate dacă sunt mari), 2 legături de cozi de ţelină, iar restul după preferinţe: am pus un pic mai multe nuci şi mai multe stafide decât un sfert dintr-o cană (m-am apropiat de jumătatea cănii). Iar lingura de lămâie pe care o recomandă la stropirea cuburilor de măr ca să nu-şi schimbe culoarea în ruginiu (chiar funcţionează! am mai aflat ceva azi 😉 am completat-o cu încă o lingură cu care am stropit toată salata – în total îţi trebuie jumătate de lămâie 🙂

În faza: pe tocător.

Mi se pare salata ideală de toamnă: era plin de mere, nuci şi ţelină în piaţă. Iar după ce le-am tocat pe toate le-am pus pe frunze de salată. E bine însă să tai o frunză de salată sau chiar două şi s-o amesteci cu tot conţinutul, e mai gustos variat aşa. Cât despre maioneză iniţial am ezitat să pun, dar de dragul lui Oscar şi mai ales pentru că măr + cozi de ţelină + lămâie = gust uşor acid, am pus două linguri şi a fost mai bun… pe termen lung.

Varianta fără maioneză.

Vă spuneam că nu am mâncat niciodată salata asta cu cozi de ţelină, dar e musai de încercat aşa. Am luat stafide brune (au un gust mai intens) care împreună cu cozile şi nucile dădeau o foarte răcoritoare şi aromată senzaţie. Un singur lucru i-aş mai fi pus: câteva crutoane.

Varianta cu maioneză adăugată. Era mai bine dacă făceam eu maioneza, cu puţină lămâie
şi un pic de iaurt la final, dar mi-era prea foame şi nu am mai avut răbdare.

Nu vă ia mai mult de 40 de minute să o faceţi, aproape că nici nu poţi spune că ai gătit. E brunch-ul perfect, consistentă şi dulce, un fel de mix ideal între mic dejun şi un pic de desert. Dar ce zic eu doar brunch, că tot vine seara, chiar e o opţiune de luat în calcul – sănătoasă şi light 😉 În funcţie de momentul zilei, e de servit cu cafea, ceai rece sau vin ! Enjoy 🙂