În timp ce căutam informații despre scriitorii nemulțumiți de ecranizările volumelor lor, am dat peste scenariul lui Vladimir Nabokov pentru adaptarea pe marele ecran a Lolitei, în regia lui Stanley Kubrick. Sigur că mi-aminteam că el a scris scenariul, însă nu-mi imaginam că întreaga producție a filmului are o poveste atât de amplă și frumoasă în spate. Și, cu atât mai puțin, nu credeam că Nabokov a fost satisfăcut de versiunea lui Kubrick (mai ales că săptămâna aceasta chiar îmi era milă de el, fiind atât de neapreciată munca sa de regizor de către scriitori).
Istoria Lolitei din 1962 începe mult mai devreme, cu patru ani înainte, când Kubrick, împreună cu producătorul și regizorul James B. Harris, cumpăra drepturile pentru film (cu 150 000 $). Pe vremea aceea, să ecranizezi un roman care stârnise atâtea valuri (în același an, 1958, fusese publicată cartea și în America, devenind rapid un bestseller) și ridica atâtea probleme în legătură cu cenzura de la Hollywood (se pare că nu trecea de cenzori nicio scenă care făcea referire la sex, chiar și vag), era un act curajos. Pe care Kubrick l-a făcut chiar dacă nu avea nici cea mai mică idee cum să transpună Lolita în limbajul cinematografic. I-a cerut ajutorul lui Nabokov, vara următoare, în 1959; scriitorul l-a refuzat, spunând că „The idea of tampering with my own novel caused me only revulsion” (în Prefața la scenariul său tipărit – din care găsiți fragmente masive, alături de detalii foarte faine, aici).
Regizorul nu s-a lăsat cu una, cu alta, ci i-a trimis, câteva luni mai târziu, scriitorului ruso-american o telegramă – care suna astfel:
„Convinced you were correct dislike marriage Stop Book a masterpiece and should be followed even if Legion and Code disapprove Stop Still believe you are only one for screenplay Stop If financial details can be agreed would you be available” (sursa).
Nabokov a acceptat, de data aceasta, să scrie scenariul. Avea două motive bune: primul, suma de bani (40 000 $ pentru scenariu și încă 35 000 $ dacă avea să fie singurul scenarist al filmului, ceea ce s-a și întâmplat), iar cel de-al doilea, faptul că ideea nu i se mai părea atât de rea, ba chiar începuse să se gândească serios la a fi de acord cu această nouă provocare.
Stanley Kubrick – sursa
Astfel, colaborarea legendară Nabokov-Kubrick a început, în 1960, în California. Cei doi se vedeau, din când în când, și discutau sugestiile fiecăruia: „Kubrick and I, at his Universal City studio, debated in an amiable battle of suggestion and countersuggestion how to cinemize the novel. He accepted all my vital points, I accepted some of his less significant ones”, povestește scriitorul, tot în prefața despre care vă spuneam mai sus.
Nabokov a lucrat câteva luni la scenariu, păstrând, în mare, linia romanului, dar dramatizând masiv. Kubrick și Harris ar fi afirmat, după ce au citit produsul finit, că este cel mai bun scenariu scris vreodată la Hollywood – chiar dacă n-aveau de gând să-l folosească prea mult (modificând mare parte din el) întrucât se întindea pe patru sute de pagini (!), ceea ce ar fi însemnat șapte-opt ore de film.
Timp de doi ani, scriitorul ruso-american n-a mai păstrat legătura cu regizorul ecranizării, însă, în 1962, a fost invitat de către acesta din urmă la o proiecție de dinainte de avanpremiera Lolitei. Iată ce spunea Nabokov, uimit de rezultat:
„A few days before, at a private screening, I had discovered that Kubrick was a great director, that his Lolita was a first-rate film with magnificent actors, and that only ragged odds and ends of my script had been used”.
Vouă v-a plăcut filmul?
Oricum, Nabokov își dorea deja, în momentul vizionării filmului, să-și publice scenariul, așa că munca sa nu i se părea inutilă. Apropo, se pare că singura nominalizare la Oscar pentru Lolita a primit-o el :).
Dacă vreți să știți povestea filmului în detaliu, vă recomand cartea lui Nabokov, din care eu abia am început să citesc online. Este foarte interesantă și m-a făcut să-l admir și mai mult.
Pe final, haideți să vedem șase pagini din scenariul lui Nabokov, cu note scrise de el însuși pe margini (modificări care nu mai apar în versiunea tipărită). Sper să vă placă. Și mai sper ca acest scurt material să vă fi apropiat puțin mai mult de unul dintre cei mai faini scriitori din lumea aceasta :).
Surse: openculture.com, vice.com, imdb.com
Sursă imagine principală
