Cum nu de puține ori devenim prizonieri miopi în tot soiul de situații, fără putința de a mai percepe absurdul și răul în care ne învălmășim zi de zi, ori ani în șir, o carte care să ne trezească din rutina amorțitoare prinde tare bine.

O astfel de carte ar putea fi Viaţa şi vremurile lui Michael K (recent Humanitas Fiction a publicat a doua ediție), romanul din 1983 cu care J. M. Coetzee câştiga Booker Prize şi Prix Femina Étranger. E un roman ce scoate la lumină confruntarea dintre brutalitatea istoriei și frumusețea morală a oamenilor, prin intermediul unui (anti)erou care privește de sus Istoria, sfidându-i violențele, prin înțelepciunea de a nu se lăsa prins în vreun sistem, având principii clare despre ierahia valorilor. Nu ignoră importanța evenimentelor istorice, dar așază deasupra lor forța minții și a libertății care întăresc ființa umană.

Acţiunea romanului este plasată în timpul războiului civil din Africa de Sud, din anii 1970-1980, război din calea căruia Michael K se străduieşte să fugă, dar ajunge în colonii de muncă şi în lagăre, din care nu-i rămîne decât să evadeze. De fapt, viaţa sa este o căutare încăpăţînată şi instinctuală a spaţiilor dintre tot felul de lagăre. Are senzația eșecului doar atunci când este țintuit, fără voia sa, într-un loc.

În plin haos dezumanizant al violențelor, el demonstrează că e posibilă ordinea obținută prin consecvența refuzului de a servi vreunei cauze, de a accepta ceea ce poate părea de neevitat. Un tânăr hăituit, rătăcit printre roţile zimţate ale marii şi elucubrantei istorii, cere dreptul de a fi lăsat în pace, în singurătate, devenind unul dintre cei mai frumoși marginali ai literaturii universale.

Dacă în cea mai mare parte a romanului, perspectiva este exterioară, în ultimele pagini se desfăşoară un monolog interior mai amplu al lui Michael K, confesiune ce pune și mai mult în lumină straturile profunde ale fiinţei sale şi, implicit, mobilurile acţiunilor. Departe de a fi un nătîng, acesta preferă să trăiască aşa cum simte că i se potriveşte, spunîndu-şi povestea abia la final, când, întorcându-se în camera unde locuise mama sa, cuprins de migrene şi de febră, în vuietul sirenelor care anunţau stingerea, simte nevoia irepresibilă de a spune adevărul despre el:

„Am decis de la început să tac şi să fac pe nătângul, aşa voi face până la sfîrşit. Nu e nici o ruşine în a fi mai sărac cu duhul. Primii pe care i-au închis au fost nătângii. Acum au lagăre pentru copii ai căror părinţi au fugit, lagăre pentru oameni care se agită şi fac spume la gură, lagăre pentru oameni cu capul mare şi altele pentru oameni cu capul mic, lagăre pentru oameni care, după toate aparenţele, nu au nici un mijloc de supravieţuire, lagăre pentru oamenii goniţi de pe pămînturile pe care le munceau, pentru oameni găsiţi prin canalele de scurgere, pentru fete fără adăpost şi care trăiesc pe străzi, pentru oameni care nu pricep nimic şi nu ştiu cât face doi plus doi, pentru oameni care îşi uită actele acasă, pentru oameni care locuiesc în munţi şi bombardează poduri noaptea. Poate că, într-adevăr, este suficient să nu fii în niciun lagăr, să te ţii departe de toate aceste lagăre. Poate că asta este chiar o realizare pentru moment. La urma urmei, câţi oameni au rămas care să nu fie închişi în vreun lagăr, sau paznici la poarta vreunuia?”.

 

J.M. Coetzee, Viața și vremurile lui Michael K, ediția a II-a, traducere de Eduard Bucescu, Humanitas Fiction, 2017, 248 p.

Dana Pîrvan

Din 2006 scrie despre cărți pentru că îi plac provocările ivite pe drumul cu dublu sens dintre viață și literatură. Și pentru că în jurul cărților a găsit mulți oameni pe care altfel n-ar fi avut bucuria de a-i fi întâlnit. Doctor în filologie al Universității din București, a publicat cronici și eseuri în revistele „Observator cultural”, „Cultura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Bucureștiul cultural”, „LaPunkt”. În 2013 a debutat la Editura Art cu volumul „Sebastian și lumea lui”.


Un comentariu
  1. Stanesco-Mouron

    Doamnă, voi căuta cartea spre a o citi. Mai mult ca sigur că există în franceză. Cunosc relativ bine trecutul şi prezentul din Africa de Sud. Am mulți prieteni (confrați), am fost de multe ori la ei şi au venit de multe ori în CH.
    În altă ordine de idei, îmi cer sincere scuze pentru ignoranța-mi, nu puteam şti cu cine am de a face …
    Cordiale salutări !
    Alexandre STANESCO-MOURON, Architecte Dipl. EPFL/SIA et Urbaniste

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *