Bookaholic

Dragă Moș Crăciun,

Iniţial vroiam să îţi cer doar nişte cărţi. Mă ştii, mai citesc din când în când şi mai nou sunt ceva titluri faine care mi-au atras atenţia. Dar ajungem şi acolo. Aş avea mai întâi câteva doleanţe, pe care te rog să le pui în tolbă. De rezolvat adică. Ești singurul care ar mai putea!

Te rog, te implooooor, fă ceva cu emisiunile culturale. Majoritatea sunt de un plictis iremediabil. Nu e suficient să ai niște oameni inteligenți în cele mai multe cazuri în studio, un decor prăfuit sau insipid și un limbaj cald-pompos-afectuos-pedant pentru a face o emisiune.

Fă ceva și cu lansările de carte. Ar trebui interzis cuvântul maestre, ar trebui interzise referințele la străini (noul Kafka? Spirit dostoievskian?), cel puțin la ăia morți de mult, dar și la români (acest Eminescu al zilelor noastre, are freamătul unui Nichita contemporan, Camil Petrescu ar fi mândru de el. N-ar fi). Apoi, un pic de imaginație nu strică. Dar despre asta am vorbit aici, maestre Crăciun! 😀

Că veni vorba. La întâlnirile literare, îi uită zeul limbarniței vorbind pe unii sau pe alții. Crezi ca ai putea să-i convingi să-și facă de acasă o structură a discursului, nu zic un PPT, dar așa, niște puncte logice? Sau e exagerat pentru niște boemi?

Explică-le tu te rog, Moșule, unor bloggeri literari că pentru a scrie despre cărţi trebuie să ai ceva lecturi şi ceva criterii. Explică-le și că vremea școlii a trecut (asta dacă n-or mai fi, iertat să-mi fie, elevi), așa că nu le mai dă nimeni note pe comentarii literare și nu le taie nimeni internetul dacă vorbesc firesc. Altfel blogul tău va arăta ca o ciorbă pseudo-culturală cu pretenții de mare artă. Și e trist să consumi banda aiurea.

Fă-mă să am încredere în criticii literari. Nu mă întreba de ce, dar suspectez unele cronici de prin reviste de criterii pe lângă literatură. Zi că sunt nebună, dar chiar uneori am impresia că unii critici scriu ei pentru ei, se ceartă ei cu ei şi contează din ce gaşcă literară e cartea aia. Că veni vorba de critici, ei cu cine vorbesc?

Serios vorbind, fă neapărat ceva cu banii scriitorilor.  Poate ai prin tolbă.Nu e normal să muncească pe la tot felul de ziare, televiziuni, agenții, școli sau pe unde or mai munci ei și să nu aibă timp să scrie. Cumva, treaba asta trebuie să se rezolve pentru ca scriitorii noștri preferați să nu mai aibă scuza asta! Apropos de asta, nu poți să-i faci să scrie cărțile pe care le promit de ani buni și lungi?

De fapt, fă ceva cu banii în toată zona asta culturală. Nu sunt bani e un refren veșnic. Învață-i cum să-i facă și mai ales cum să-i folosească. Putem începe de la scoaterea din cap a ideii “eu fac artă, nu bani, dar n-am bani să fac artă, așa că fac altceva pentru bani”.

Așaaaaa… (scuze pentru puncte puncte, și eu le urăsc) Editurile! Agende pentru oamenii de PR! Traininguri de comunicare, inclusiv cum și când se răspunde la mailuri sau cum și când se postează pe Fb. Site-uri funcționale. Bani pentru traduceri mai mult de 2-3 euro/pagina. Bani pentru redactori mai mult de 1500 lei salariu. Să nu mai trebuiască editurile serioase să publice porcării doar pentru a avea bani de salariile mici. Mai multe lansări mișto făcute. Mai mult tam-tam în jurul autorilor români. Mai multe campanii creative.  Încredere în debuturi. Aici lista e lungă. Revin. Te găsesc și-n timpului anului, da?

În rest, să fie pace. Serios. Să nu se mai certe atâta. Să scrie. Pace, Moșule!

Sursă foto thumb