Nu știu despre voi, dar eu îmi încep de mult timp lectura Cațavencilor cu rubrica Simonei Tache și a lui Mihai Radu, “Bătăi în dialog“. Și mă opresc greu din râs la textele lor spumoase, despre eterna “luptă” și “diferență” dintre femei și bărbați. Acum le găsiți pe toate frumos împachetate într-o carte, Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut, numai bună de folosit în disputele conjugale (nu, nu să arunci cu cartea după partener, ci să-i dai citate din ea 🙂 ). Pe Simona o găsiți, știți bine, și pe blogul ei

Hai începem cu una banală: care-i povestea rubricii? Vă certați voi în redacție și v-ați gândit că n-ar fi rău să iasă și ceva scris din asta?

Simona: Ne-am și bătut, că de-aia se cheamă “Bătăi în dialog”. Adică eu l-am bătut și o să-l mai bat o dată chiar astăzi: la cap, să răspundă la întrebările tale. Altfel, povestea rubricii e simplă. “Auzi, n-ai vrea să scriem un fel de război între sexe?”, m-a întrebat Mihai într-o zi. Eu că “Să vezi”, că “Nu știu”, că “N-o să iasă”, că “S-a mai făcut!”. Și am și avut dreptate, uite: n-a ieșit nimic ca lumea. Eu i-am zis, da’ el nu și nu…

Una și mai banală (se poate, da!): cum v-a venit ideea (v-am spus!) să strângeți textele într-o carte?

Mihai: Asta e o idee care plutește mereu prin România. Cred că și preșcolarii, după ce învață bastonașele, se gîndesc: Hei, ce-ar fi să le strîng pe toate într-o carte? Și, totuși, ideea nu a fost a noastră, deși, cum spuneam, ea bîntuie peste tot. Cei care ne citesc rubrica în revistă au venit cu propunerea.

Cine vine cu subiectele?

Simona:  Ni le lasă cineva (nu știm cine!) la ușă, pe preș, într-un coșuleț. Și le luăm, că, na, ne e milă, doar n-o să le lăsăm acolo, să moară de foame și de sete. Mihai le dă sân, eu le schimb pempărșii, le dăm după aia la grădiniță…  Chiar, ai idee, de Valentine’s Day se dă șpagă la educatoare sau tre’ să ne pregătim doar pentru 1 și 8 martie? Vorbind serios, acum: noi, evident. O săptămână provoacă unul, o săptămână celălalt. Când suntem în pană, ne consultăm.

femeile-vin-de-pe-venus-barbatii-de-la-baut

Simona, cum e să fii singura tipă dintr-o redacție de băieți?

Simona: Măi, acum nu mai sunt singura și nici nu prea mai dau pe la redacție, dar, atunci când am fost, a fost interesant. Am cunoscut și dimensiunea foarte funny, mișto și răsfățată a lucrurilor, dar și pe cea isterică. Și nu e nimic mai nasol pe lumea asta decât un grup de bărbați în criză de nervi, crede-mă.

Femeile de ce n-ar veni de la băut? Discriminareee!

Mihai: Discriminare zici tu, că nu-ți mai amintești… Sînt gagici care vin de la băut cu creierii puși pe bugudiuri mai ceva ca atunci cînd se întorc de la coafor. După cum există și bărbați care care bat barurile doar ca să facă paradă de perciunii subțiați cu lama.

 Iar bărbații de ce n-ar avea gânduri romantice? Au?

Simona: Normal că au. Nu am scris în carte că ne umplu de pietricele, frunzulițe uscate, fulgi de pelican, cutii ruginite de conserve și diverse amintiri romantice pe care le găsesc ei pe jos și țin să ni le ofere nouă cu maximum de romantism?

Jumătățile voastre mai bune ce-au zis de acest manual al luptei dintre sexe?

Mihai: A zis că nu dau din casă, că nu sînt turnător, pentru că nimic din ce scriu despre acea femeie din carte nu are vreo legătură cu ea. Suspiciunea ei este de unde naiba cunosc eu atît de bine o femeie care nu are absolut nici o legătură cu ea?…

Simona: A zis că bine le-am făcut derbedeilor despre care am scris, poate învață să se poarte mai frumos cu femeile…

Și că tot veni vorba de ele, ce carte i-ați recomanda respectivei jumătăți și de ce? Așa, cu mesaj. În afară de a voastră, of course.

Simona: Eu i-aș recomanda extraordinara lucrare În vasele murdare lăsate în chiuvetă se pune apă!!!!!!, dar încă nu a scris-o nimeni. Probabil că va trebui să o scriu eu. O să fie o carte-fluviu, se vor tăvăli de nervi prin mormânt alde Proust și Roger Martin du Gard .

Mihai: Degeaba îi recomand. Știe că sînt foare tranșant: asta-i genială, asta e un rahat – așa că nu acceptă nici o sugestie de lectură de la mine.

 Iar cartea voastră cui ați da-o s-o citească și de ce? Vedete, politicieni, oameni de bine, oameni de rău.

Simona: Lui Băsescu i-aș da-o, dar numai după ce termină Levantul, adică n-aș vrea cu niciun chip să-l grăbesc.

Mihai: I-aș da-o lui Ponta, dar mi-e să nu o fi scris-o și el deja.

Ce zice (așa, ipotetic) o soție de scriitor când citește cartea bărbatului? Dar un soț de scriitoare? Caută sensuri ascunse, o despică-n cincizeci și cinci, crede că e vorba despre ea/el, sare cu ahaaa, știam eu că m-ai înșelat, mi-am dat seama din descrierea copacului de la pagina 76?

Simona: Dac-ai ști de câte ori am avut discuții care au început cu “Te-am prins. Ți-a scăpat o virgulă între subiect și predicat! Divorțez!”! De enorm de multe ori, să tot fi fost vreo două…

Mihai: Am auzit de-astea: “Aha, deci tu așa mă vezi!” Dar nu ascund că au fost momente cînd m-am bucurat că există rubrica asta.

Ce citesc femeile? Ce citesc bărbații?

Simona: Femeile citesc tot ce citesc și bărbații, iar pe lângă asta, unele mai citesc și în palmă sau în cafea. Nu prea am auzit de bărbați care să se priceapă la asta…Na!

Mihai: Mie îmi plac cei care citesc printre rînduri. Pot inventa orice, pentru că printre rînduri nu scrie nimic.

Chiar așa, ce e dragostea? Pentru bărbați și pentru femei, că mi-e greu să cred că e aceeași definiție pt ambele specii.

Simona: Dragostea este acuma, peste câteva zile, pe 14 februarie, când toți cititorii o să lase ursuleții, inimioarele și alte chestii ridicole  și o să cumpere o carte inteligentă despre cuplu, la care o să râdă împreună cu jumătățile lor.

Mihai: Habar n-am. E genul de întrebare la care cele mai frumoase răspunsuri s-au construit în romane.

Ce reacții vă așteptați să aibă cititorii? Să stea cu cartea pe noptieră și la fiecare dispută conjugală să caute citatul potrivit, după un oftat: “ah, avea dreptate Simona/Mihai!”, să râdă, să divorțeze, să se împace?

Simona: Ne-am dorit să existe cupluri care să cumpere câte două exemplare, ca să nu se certe pe ele. Din meschinărie, evident, ca să se îmbogățească editura, că noi nu avem cum. Ni s-a îndeplinit, am primit poze de la oameni care chiar au făcut asta. :))))

Care-s scriitori voștri preferați?

Mihai: Îți zic de preferatul pe care îl citesc zilele astea: Richard Ford.

Simona: Sunt mulți, nu am o listă scurtă, te servesc cu un dicteu automat: Eugenides, Daniel Keyes, Franzen, Tournier, Llosa, Kundera… Mâine răspunsul ar putea fi altul, dar sper că ai observat că cei mai mulți sunt români. De fapt, nu cei mai mulți. Toți. 😛

Mai scrieți? Ce mai scrieți? Împreună sau separat.

Simona: Împreună, deja scriem volumul 2. Se va chema… dar lasă, mai bine nu-ți spun. Altfel, eu, personal, nu țin să fiu scriitor cu orice preț, într-o țară în care lumea oricum nu prea citește. Nu mă simt obligată să scriu, decât în măsura în care am chef, plăcere și mai ales ce spune.

Mihai: În martie, o să-mi apară primul roman, Sebastian, ceilalți și-un cîine, la Editura Polirom. Iar în iarnă ne vedem cu volumul 2 al “bătăliei” cu Simona.

Simona: În iarnă? Tu-ți dai seama că va trebui să-i luăm cizmulițe și geacă de pinguin și căciulă și etc.? Hai mai bine în primăvara ailaltă, ieșim și noi mai ieftin.

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


5 comentarii
  1. Pingback: Ce este dragostea, de unde ne vin ideile, ce zic jumătățile noastre și altele | Jurnal roz de cazarmă și nu numai

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *