Probabil că n-ați auzit de tipul ăsta, Gaito Gazdanov, până acum (nu-i nimic, nici eu); și, dacă ați dați click pe articol, ați făcut-o fie din întâmplare, fie din curiozitate. Până să închideți pagina (e vorba de o secundă, așa că mă grăbesc) vă spun că trebuie să citiți rândurile acestea, că ”ilustrul necunoscut” Gaito Gazdanov merită toată atenția voastră, iar cartea lui, Spectrul lui Alexander Wolf, este o lectură captivantă.

Sunteți aici, da?

Câteva cuvinte despre ”ilustrul necunoscut” – scriitorul Gaito Gazdanov

Povestea misteriosului scriitor Gaito Gazdanov, despre n-am auzit până acum, se poate rezuma în câteva rânduri: este un scriitor de origine ossetiană, născut la Sankt Petersburg în 1903, crescut în Siberia și în Ucraina – grație meseriei de pădurar a tatălui -, refugiat la Paris în 1920 și decedat, din pricina cancerului de plămâni, în München în 1971. Iată ce personaj călător, nestatornic, a fost autorul nostru!

Unde mai pui că, în toți anii aceștia, a făcut chestii dintre cele mai diverse pentru a se întreține, de la a fi șofer de taxi și până la a fi muncitor la o fabrică de automobile, docher, redactor la Radio Europa Liberă – unde ținea o emisiune despre literatura rusă sub pseudonimul Georgi Cherkasov – etc. A studiat la Sorbona și a scris eseuri, proze scurte și romane, publicate în Franța, traduse prin 1950 în Anglia, de exemplu. Însă niciodată în timpul vieții cărțile lui, puține la număr, nu au apărut în Rusia. De ce? Pentru că emigrase din Rusia la vârsta adolescenței, chiar după ce luptase un an de zile, la vârsta de 16 ani, de partea Armatei Albe, în Războiul Civil Rus.

Nu-i nimic, l-au recuperat rușii după anii ’90, publicându-l masiv – peste cincizeci de ediții ale operelor sale (impresionant, nu?). Nu cred că e nevoie să mai spun cât de bine a fost receptat. Partea faină (ca să vezi cât depinde de promovare chiar și o operă literară) este că, odată cu recunoașterea lui Gaito Gazdanov în Rusia, editurile din Occident l-au luat din nou în seamă și Pushkin Press Publishing House l-a readus în vizorul publicului englez în 2013 cu acest roman, Spectrul lui Alexander Wolf.

De aici și până la a fi tradus în limba română (de Adriana Liciu, la Editura Polirom, în ianuarie 2014) n-a fost decât un pas. Este primul, cald, așa că trebuie să vă bucurați de el. Eu aștept acum o traducere la The Return of the Buddha, care se pare că ar fi la fel de bun ca Spectrul lui Alexander Wolf.

sursa

Câteva impresii despre Spectrul lui Alexander Wolf 

În afară, dar și în presa culturală din România, se vorbește despre Spectrul lui Alexander Wolf  în termeni de ”capodoperă a literaturii ruse redescoperită după șaptezeci de ani”, un fel de descoperire a mormântului lui Tutankhamon sau a continentului american (traspuse pe partea de literatură ca intensitate, desigur). Mie mi-e tare teamă să folosesc cuvintele acestea mari – precum ”capodoperă” -, așa că, în ceea ce mă privește, pot spune că romanul în cauză, și, implicit, autorul lui, sunt, într-adevăr, o descoperire cel puțin interesantă. Cartea este originală, captivantă și, poate cel mai important, înșelătoare.

Spectrul lui Alexander Wolf (scris în 1947) este o combinație stranie și fermecătoare de existențialism – în spiritul epocii, bineînțeles; era puțin probabil ca Gazdanov să nu fie influențat de existențialismul francez care înflorea, prin Sartre și gașca lui, fix în perioada aceea -, thriller (pe linia lui Poe, pe care îl și citează), roman de atmosferă – grea, apăsătoare, difuză, a Parisului -, îmbrăcat în hainele intrigii polițiste și, în același timp, ale romanelor de dragoste. Cu toate acestea, cartea nu este greoaie, dimpotrivă, veți avea parte de o lectură ușoară, de după-amiază trăită într-un ritm alert în compania naratorului și a celorlalte personaje.

”Dintre toate amintirile, din şirul fără sfârşit al simţămintelor mele, cea mai împovărătoare este imaginea singurului omor pe care îl săvârşisem. Din clipa când l-am comis, nu știu să fi existat zi în care să nu fi fost covârșit de regrete. Nu m-a amenințat niciodată vreo pedeapsă, pentru că totul se petrecuse în împrejurări excepționale și era evident că nu avusesem alternativă. În plus, nimeni în afară de mine nu avea cunoștință despre cele întâmplate” (p. 5).

Treci de copertă, de primele pagini cu titlul și datele tehnice și te apuci de citit. Și dai peste fragmentul de mai sus. Gata, adio masă, casă, job, urgențe cotidiene. Te va obseda întocmai cum pe naratorul anonim, care se confesează la persoana I, îl va obseda crima pe care a săvârșit-o, la 16 ani (Vă sună cunoscut? Nu degeaba v-am povestit câte ceva despre biografia lui Gaito Gazdanov), constrâns de împrejurări, în timpul Războiului Civil Rus. Rătăcit de camarazii săi, întâlnește un partizan călare pe un cal alb superb și, simțindu-și viața în pericol, apucă să tragă primul. Crede că l-a omorât, fuge de la locul faptei și asta îi macină existența ulterioară, maturizarea la Paris, când, adult fiind, devine  jurnalist pentru o publicație semi-obscură, semi-ratat, scriitor aspirant.

Numai că începe să citească o carte, un volum de trei povestiri scrise de un autor englez care-i este total necunoscut. Citește primele două povestiri care ”erau foarte bine scrise, se remarcau în mod deosebit prin ritmul alert și fără cusur al narațiunii și printr-un fel aparte de a vedea lucrurile” (p. 10), însă cea de-a treia, Aventură în stepă, îi atrage cu adevărat atenția. Culmea, proza în cauză narează chiar întâmplarea pe care numai el o știe, cea în care a împușcat un soldat călare pe un cal alb. Detaliile cuprinse în poveste sunt năucitoare, se aseamănă întocmai. Cine ar fi putut, prin urmare, să scrie acele lucruri dacă nu însăși victima naratorului nostru? Așadar, supraviețuise. Este intrigat și, în același timp, se simte eliberat. Curios, pornește în căutarea autorului englez al cărții Voi veni mâine – intriga polițistă este în plină desfășurare.

Căutarea aceasta este un fel de pretext pentru a introduce atmosfera Parisului, caracterul efemer și la voia întâmplării al vieții, idei despre moarte (Alexander Wolf rămâne, până la răsturnarea din final, un simbol al morții care atârnă deasupra capului nostru) și iubire (o întâlnește pe Elena Nikolaevna, o văduvă bogată, cu o atitudine care-l răvășește – îi face unul dintre cele mai frumoase portrete pe care le-am citit -; chiar dacă fizicul ei nu-l atrage la prima vedere, se va îndrăgosti, fără speranță, de ea, și vor avea o relație tumultoasă, pasională, culminată în singurul mod posibil), sondând psihicul uman cu finețe, delicatețe și precizie.

Coperta englezească a romanului. În paranteză fie spus, mi se pare mult mai inspirată varianta românească a copertei.

Un roman înșelător

Vă spuneam că-i un roman înșelător. Să și motivez, dacă n-am făcut-o suficient până în punctul acesta. Te poartă, permanent, pe căi greșite – eu, de exemplu, am fost tentată să cred că romanul s-a terminat după primele treizeci de pagini, atât de intens fusese tot episodul descoperirii cărții care povestește istoria crimei naratorului și căutarea acestuia. Apoi te poartă în tot iureșul descoperirii lui Alexander Wolf și pac, te întoarce din drum și te reașează pe făgașul unei povești de dragoste. Te obișnuiești cu ea, te prinde, te provoacă și crezi că nu mai este nimic dincolo de episoadele de amor și conversații intelectuale. Este, și încă cum! N-am prevăzut finalul.

Gaito Gazdanov adună în scrierea lui moștenirea precursorilor săi ruși, descrierile succinte (vorbim de un roman de 168 de pagini) și portretele fără floricele, narațiunea simplă și psihologismul apăsător, dar merge mai departe, mult mai departe. Și, prin asta, devine un scriitor de neuitat și de citit.

Cartea Spectrul lui Alexander Wolf poate fi comandată din librăria online Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.