Atipic pentru o lansare de carte, evenimentul din 20 iunie, organizat cu ocazia apariţiei volumului Opere II. Proza de Gellu Naum, la Editura Polirom (o ediţie îngrijită de Simona Popescu) a pus accent, în cadrul relaxat de la Green Hours, mai ales pe cititori, în acest caz cititorii lui Gellu Naum. Moderat, la fel de relaxat, de Simona Popescu, acest eveniment i-a invitat pe fanii lui Gellu Naum să vină pe scenă şi să citească versuri sau pasaje preferate. Şi se pare că nu sunt puţini fanii lui Gellu Naum.

Ca să „spargă gheaţa”, Simona Popescu a fost prima care citit. Experimentul ei a fost unul foarte reuşit: mărturisind că „de la o vreme încoace, am început să-l recitesc în fel şi chip”, a alcătuit un colaj de versuri din Gellu Naum, toate conţinând cuvântul „numai”.

Foarte interesantă a fost şi lectura lui Andrei Oişteanu, care a citit din „Medium” (1940-1941), un pasaj despre demonicitate obiectelor, mai exact despre tamponul de sugativă şi oglinda. Lectura a fost dublată şi de o poveste personală, prin care am înţeles că alegerea obiectelor menţionate mai sus nu a fost întâmplătoare: prin anii ’80, Oişteanu a realizat un poem-obiect, scris de mână, cu cerneală, apoi l-a tamponat cu sugativă, „tamponul a supt sângele poemului”, care a rămas imprimat invers.

A pus tamponul de sugativă în oglindă, şi astfel s-au putut vedea şi versurile. Acest poem-obiect a fost expus, tot în anii ’80, în cadrul unei expoziţii, care a şi fost interzisă, după numai 48 de ore, fiind considerată subversivă. Andrei Oişteanu a încheiat tot cu o poveste, de această dată cu povestea semnului de carte pe care îl avea la el: după moartea lui Gellu Naum, soţia sa, Ligia, a împărţit lucrurile soţului prietenilor acestuia, iar Iulian Tănase a primit o cămaşă. Din ea, a tăiat fâşii, pe care a scris versuri, şi una i-a oferit-o lui Oişteanu, drept semn de carte.

Foşti studenţi ai Simonei Popescu sau pur şi simplu cititori fideli lui Gellu Naum au urcat pe scenă, citind în special versuri. Versuri precum „Poezia adânceşte rănile pe care le face raţiunea” sau „Cuvintele sunt ca femeile: ele sunt întotdeauna mai frumoase goale” au reţinut cu siguranţă atenţia şi celor care se aflau acolo întâmplător.

Printre cititori, a fost şi Felicia, care l-a cunoscut pe Gellu Naum şi care, de peste zece ani, după cum a spus Simona Popescu, poartă cu ea, în fiecare zi, un volum din Gellu Naum.

Evenimentul s-a încheiat cu concertul performat de Ada Milea şi Bobo Burlacianu, după piesa Insula de Gellu Naum. În Insula lui Gellu Naum, Robinson Crusoe este izolat pe o insulă, dar singur… în mijlocul oamenilor – un Robinson pe placul Adei Milea, care e de multă vreme fană Gellu Naum.

Silvia Dumitrache

critic literar și de teatru, asistent de regie, doctorand studii culturale, redactor Observator Cultural


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *