Tag: kurt vonnegut

Ultimul Vonnegut: „Un om fără de țară”, cu desenele originale ale scriitorului

Nu știm dacă Vonnegut și-a propus să facă din A Man Without a Country (subintitulat A Memoir of Life in George W. Bush’s America, păcat că editorul român a ales să omită acest detaliu, altfel, destul de important) testamentul său literar. Citindu-i cărțile anterioare și remarcând umorul foarte special, care a devenit un fel de marcă înregistrată Vonnegut, cred că mai curând nu. Nu era genul sentimental - cel puțin, nu în sensul clasic al cuvântului - și nici nu agrea clișeele decât, cel mult, ca ținte în care să-și arunce bine ticluitele sale săgeți ironice. Un om fără de țară a apărut în 2005, când marele prozator american avea 82 de ani, cu doi ani înainte ca el să se mute într-o lume (cu siguranță) mai bună; în 2008, a fost tradusă și în limba română, la Editura Rao, editorul păstrând – din fericire! – desenele originale semnate de autor. Citeşte tot articolul


Susan Sontag - ritual scris

Program zilnic de scriitor: Kurt Vonnegut, Henry Miller şi Susan Sontag

Sunt mulţi scriitori pe care mi-ar plăcea să-i văd la lucru. Iar acesta e unul dintre principalele motive pentru care mi-aş fi dorit să fie deja posibilă călătoria prin timp şi spaţiu. Ca cititor, ştii că-ţi doreşti imposibilul, dar asta nu te împiedică să visezi în continuare cu ochii larg deschişi şi cu nasul vârât într-o carte. La cât se trezeau, câte ore scriau, cum îşi împărţeau timpul între scris şi alte sarcini zilnice? Sunt doar câteva dintre întrebările la care ardem de nerăbdare să aflăm răspuns când vine vorba de unii dintre cei mai cunoscuţi scriitori, printre care se află şi preferaţii noştri. De data aceasta, Kurt Vonnegut, Henry Miller şi Susan Sontag. Citeşte tot articolul

Un documentar inedit cu Kurt Vonnegut finanțat de public pe Kickstarter

Mă îndoiesc că faimosul Kurt Vonnegut mai are nevoie de vreo prezentare. Sigur l-ați citit în Abatorul cinci, Pianul mecanic Zâmbiți, vă rog!, Sirenele de pe Titan, Tabachera din Bagombo, Leagănul pisicii, Micul dejun al campionilorFii binecuvântat, domnule Rosewater sau alte volume de-ale sale. Dacă v-a scăpat până acum, eu zic să-l treceți pe Kurt Vonnegut pe listele voastre de lecturi, e un autor de neratat. Nici eu nu i-am citit opera integral, dar tot plănuiesc să fac asta, e unul dintre scriitorii mei de suflet. De aceea, când am dat peste campania de pe Kickstarter - o platformă de crowdfonding similară We Are Here la noi -, mi-am zis că e un proiect prea frumos pentru a nu vă spune și vouă despre el.  Citeşte tot articolul

O nouă seară a Clubului Cărţile Denisei – Kurt Vonnegut şi „Tabachera din Bagombo“

Vă aşteptăm marţi, 29 aprilie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu împreună cu Alina Purcaru, editor Bookaholic.ro, Alexandra Rusu, editor Booktopia.ro, Alexandra Coliban, traducătoarea volumului, Andreea Răsuceanu, critic literar şi redactor Humanitas Fiction. Lectură de Andrei Runcanu. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction pentru o nouă întâlnire a Clubului Cărţile Denisei.  Citeşte tot articolul

Zâmbiți, vă rog!, de Kurt Vonnegut – întâmplări ireale din realitate

În timp ce citeam primele fraze din “Confido” - prima din cele 14 povestiri din cartea americanului Kurt Vonnegut (1922 – 2007), “Zâmbiți, vă rog!”, apărută la editura Univers – făceam eforturi să mă agăț de ceva anume – o metaforă, o comparație etc. - care să mă conecteze la poveste. Stilul lui Vonnegut de a povesti, cu începuturile textelor directe, seci, nemelodioase, nu mi-a captat deloc atenția inițial, însă l-am descoperit puțin câte puțin, cu fiecare pagină, și a început să-mi placă fraza lui inteligentă și umorul tăios. Citeşte tot articolul

10 cărți poștale trimise de scriitori cunoscuți

Cărțile poștale, întocmai precum scrisorile, sunt obiecte ce aparțin mai mult de trecut decât de prezent. Știm ce sunt și cum se folosesc, dar câți dintre noi mai trimitem astăzi o carte poștală? Din păcate, odată cu tehnologia, pierdem alte mici plăceri ale vieții.Până spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, actul de a trimite cărți poștale era încă destul de practicat. De altfel, astăzi vom citi, cu nerușinare :), misivele unora dintre cei mai importanți scriitori din secolul trecut și prezent.  Citeşte tot articolul

”Abatorul cinci” va fi ecranizat de Guillermo del Toro și Charlie Kaufman

Așadar, știre de ultimă oră: minunata carte a lui Kurt Vonnegut, ”Abatorul cinci” (Slaughterhouse five) va fi ecranizată pentru a doua oară, spun zvonurile.De nimeni altul decât Guillermo del Toro (Hellboy, Pan's Labyrinth, Pacific Rim ca să enumăr doar câteva dintre filmele al căror regizor a fost), cu ajutorul scenaristului Charlie Kaufman (Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Being John MalkovichSynecdoche, New York). Citeşte tot articolul

Scriitori fotografiaţi în ipostaze amuzante

Cu siguranţă şi scriitorii – sau poate tocmai ei – au nevoie de momente de defulare, când nu vor să facă altceva decât să se relaxeze. Şi nu o fac doar prin băutură sau petreceri, ci şi pozând caraghios. Am făcut o listă cu 13 scriitori, surprinşi în ipostaze amuzante, adesea surprinzătoare pentru imaginea pe care poate avem despre ei. Citeşte tot articolul

Corespondențe: De la scriitori la admiratorii lor, cu drag

Deși trăiesc în secolul vitezei, mereu cablată, cu urgențe de toate felurile (vorba lui Andrei Pleșu, în Despre frumusețea uitată a vieții), am nevoie, din când în când, și de puțin răgaz. Scrisorile sunt, pentru mine, unul dintre modurile cele mai eficiente de a lua o pauză și a mă sustrage vârtejului zilnic. E adevărat, nu am mai scris de mult o scrisoare, dar îmi amintesc cu drag de perioada în care scriam, o puneam în plic și îi lipeam timbrul cu gust amar. Apoi, emoția de a verifica în fiecare zi căsuța poștală, în speranța că voi găsi răspunsul, nu cred că se compară cu primirea unui e-mail.De aceea, de dragul vremurilor trecute, dar și pentru că îmi plac scriitorii care trimit scrisori (faine!), voi iniția prin acest articol o mini-serie de corespondențe. Sper să vă placă cel puțin la fel de mult ca mie!  Citeşte tot articolul

Capul lui Moțoc vrem: despre mulțimi furioase

GLOÁTĂ ~e f. 1) Mulțime mare de oameni, strânși într-un loc, în dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (în Moldova și în Muntenia medievală) Ceată de pedestrași, formată din țărani. /<sl. glotaREVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.Așa cum va fi probabil imposibil să-mi iasă vreodată din cap piramida de căpățâni a Lapușneanului, tot așa n-o să pot uita nici de "mulțimea ca personaj colectiv". E genul ăla de expresie care îți vine automat în cap atunci când îți amintești de textele pe care le-ai studiat în școală, cu la fel de multă naturalețe cu care te gândești la lapte atunci când vezi o vacă păscând pe marginea drumului. Citeşte tot articolul

Micul dejun al campionilor lui Kurt Vonnegut

La revedere, tristă zi de luni!Acel autor. Autorul ale cărui cărți te încăpățânezi să le citești, pentru că toată lumea spune că sunt de neratat.După fiecare roman al acelui autor speri că ai descoperit, în sfârșit, ceva care să justifice toată adorația fanilor. Când îți dai seama că n-a mers nici de data asta, te apuci de următorul. Ah! În cartea asta trebuie să fie răspunsul. Citeşte tot articolul

Poveste despre cum nimeni nu s-a născut publicat

Gândește-te la cărțile tale preferate. Acum gândește-te la cele pe care le-ai studiat la școală și în fața cărora profa de română făcea repetate plecăciuni. Sau cărți ce astăzi sunt considerate stâlpi de rezistență pentru anumite genuri literare. La naiba, orice carte care îți place, dar nu e scrisă de tine :) N-ai zice că există niște muritori de rând din cauza cărora toate ar fi putut să moară liniștite în obscuritate, nu? Citeşte tot articolul