Tag: berlin

„Perfect Day”, o carte despre muzicianul Lou Reed

Perfect Day este piesa pe care Lou Reed, fostul solist de la The Velvet Underground, a scris-o în 1972, după o zi minunată petrecută împreună cu Bettye Kronstad, prima lui soție, în Central Park, unde cei doi și-au făcut jurăminte de iubire. Numele single-ului – devenit mult mai cunoscut în anii ’90, când a apărut pe coloana sonoră a filmului lui Danny Boyle, Trainspotting – stă acum pe coperta unei cărți care va fi lansată la începutul lui noiembrie. Citeşte tot articolul


Orizontul, de Patrick Modiano – prezentul locuit de trecut

Citindu-l din ce în ce mai mult pe Patrick Modiano, la distanțe considerabile de timp (o carte la trei-patru luni), îmi dau seama că este unul dintre scriitorii aceia pe care vreau să-i citesc în întregime, fără rest, pentru frumusețea frazelor, pentru abilitatea lui extraordinară de a jongla cu spațiul și cu timpul, pentru fugile personajelor sale, pentru atmosfera aceea misterioasă, încărcată, uneori greu de respirat, alteori savuroasă, pentru vagul intrigilor sale subțiri, pentru Parisul regăsirilor, sau, pe scurt, pentru literatura sa de calitate. Citeşte tot articolul

Martha Bibescu. Jurnal berlinez

Faptul că romanele Marthei Bibescu încep să fie traduse ori reeditate atrage atenţia şi asupra personajului care a fost această scriitoare cu descendenţă aristocrată. Singurul jurnal care se găseşte deocamdată pe piaţă, publicat în 2012 este, din cât am putut verifica,  Jurnalul Berlinez, apărut la Editura Vivaldi, în traducerea lui Dumitru Hîncu. Citeşte tot articolul

Barbara Klemm: portretele cîtorva scriitori

Barbara Klemm a făcut timp de 45 de ani fotografie de presă pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung. A tăiat mapamodul în lung şi în lat observând, aşteptînd şi prinzînd pe film acele momente suspendate între indeterminare şi fermitatea unui gest statement, care se dezgolesc aleatoriu doar  în anumite milisecunde. Are imagini despre care ai impresia că sînt perspective construite, că un anume fel de încadrare şi un joc atât de semnificativ de simetrii şi de întîlniri nu are cum să iasă doar prinzând, spontan, scene care se petrec în faţa aparatului. Şi cu toate astea, ce înregistrează aparatul sînt milisecunde din peisaje convulsive, din momente şi întîmplări care au schimbat sau au făcut istorie. Citeşte tot articolul

Nora Iuga: “Sufletul nu cred că poate spune ce simte decît lăsîndu-și urma mîinii pe hîrtie”

Cu Nora Iuga nu am avut până acum șansa să mă întâlnesc față în față. În schimb, i-am auzit vocea. O voce expresivă, caldă, de care te îndrăgostești instant. Am sunat-o cu rugămintea de a-mi acorda un interviu pornind de la cea mai recentă cartea a sa, “Cîinele ud e o salcie”. “Sigur că da”, a răspuns fără ezitare scriitoarea în vârstă astăzi de 82 de ani. Iar în acel moment a început cel mai interesant interviu pe care l-am luat vreodată cuiva, cu întrebări dictate la telefon și răspunsuri scrise inițial de mână și bătute la mașină iar apoi trimise prin poștă. Să desfaci un plic pe care e scris numele “ultimei suprarealiste europene”, așa cum o mai numește critica literară din Germania pe Nora Iuga, e copleșitor.

Citeşte tot articolul


Turnul de cărți din Berlin

Dacă mai știți, anul trecut vă arătam un copac din Berlin unde oamenii lăsau și luau cărți - aici. Cum Berlinul e plin de surprize și nu trebuie decât să mergi pe stradă pentru a găsi cele mai neașteptate lucruri și a vedea cei mai interesanți oameni, pe Graefestraße, în Kreuzberg, am găsit un turn făcut din cărți, cu mașini de scris în vârf. Citeşte tot articolul

Berlin Alexanderplatz – romanul lui Alfred Döblin

Două publicaţii berlineze au refuzat, în 1929, romanul Berlin Alexanderplatz – Povestea lui Frantz Biberkopf de Alfred Döblin, care a apărut, într-un final, sub formă de foileton în Frankfurter Zeitung. Romanul lui Döblin nu i-a impresionat nici pe critici, care s-au îndoit că va avea succes de public. Criticii s-au înşelat. Berlin Alexanderplatz s-a vândut într-un tiraj imens, adică în jur de 50.000 de exemplare, fiind reeditat şi tradus în numeroase ţări. Regimul nazist a interzis cartea, iar Döblin a fost nevoit să aleagă calea exilului. Mai întâi va încerca să se stabilească în Franţa, iar mai apoi, după ocuparea Franţei, în America. Se reîntoarce în Germania în 1945, dar nu se mai poate reintegra în peisajul literar al vremii, ceea ce l-a făcut să trăiască un acut sentiment al ratării, de care nu a mai putut scăpa până la moartea sa din 1957. Citeşte tot articolul

Din Berlin. Un love-song trist şi periferic

Katja Lange-Müller este o scriitoare cvasinecunoscută cititorilor din România. În Germania este printre cei mai buni şi mai premiaţi prozatori, iar romanul ei, Oi înfuriate, tradus de curînd de Matei Martin la Editura All a fost nominalizat pentru un foarte  important premiu pentru proză din Germania,  Deutche Buchpreis. E o carte tandră şi dură, despre cei mai vulnerabili dintre vulnerabili, oameni pentru care viitorul e ceva de domeniul imposibilului. Citeşte tot articolul

Câteva librării din Berlin

Astăzi, la rubrica „Încă un motiv pentru care îi invidiem cu furie pe berlinezi, în afară de temperatură, parcuri, muzee, concerte, evenimente, baruri, restaurante şi open-mindedness”, propun să atacăm subiectul librăriilor. Şi nu mă refer la cele cu cărţi în germană, pentru că nu mi-ar ajunge nici 100 000 de cuvinte pentru asta. Mă gândesc doar la librăriile cu cărţi în engleză, pentru că şi aici, după cum veţi vedea, Berlinul se încăpăţânează să ne enerveze. Citeşte tot articolul


Berlinul sub norii trecutului şi ai prezentului

Deşi nu are nimic fantastic în construcţia lui, romanul lui Chloe Aridjis, Cartea norilor (2009, Prix du Premier Roman Étranger), este departe de a fi o simplă incursiune realistă în Berlinul de după căderea Zidului. Un oraş prins în ritmul înnebunitor al modernităţii, al adaptării la un prezent care încearcă să şteargă ultimele graniţe dintre Est şi Vest, Berlinul este şi un spaţiu încărcat de o istorie încă dureroasă: atracţia pentru latura sa tenebroasă este mai vie decât oricând, iar miturile urbane legate de nazism şi Hitler sunt deja parte a vieţii oraşului. Sunt mituri care, după cum e de aşteptat, lasă mai degrabă loc imaginaţiei să se dezvolte, astfel că organizarea de vizite în subteranele unde se presupune că s-ar fi aflat, cândva, popicăria Gestapoului, unde veneau să se relaxeze după ce torturau sau omorau pe cineva, nu are neapărat scopul de a reconstitui un fragment de trecut, cât mai degrabă de a colora rutina unui oraş ce pare uneori prea uniform. Citeşte tot articolul

Copacul cu cărți din Berlin

Biciclind prin Berlin prin Prentzlauer Berg, mi-a sărit în față un copac cu cărți. Așezat în mijlocul drumului, copacul  (mai precis niște bușteni puși sub forma unui copac) avea rafturi de cărți, compartimente specale, protejate de vânt și ploaie, unde puteai face un frumos schimb de cărți. Mai precis, oamenii veneau, lăsau o carte și luau alta. Căt timp i-am dat tărcoale să-i fac poze și să mă uit la fiecare centimetru de scoarță literară de copac, doi domni deja lăsaseră câte o carte și plecaseră cu alta. Citeşte tot articolul

Inocentul, de Ian McEwan, sau când istoria se repetă

Pentru mine istoria s-a repetat de cum am început cartea: cu nici două zile înainte fusesem la Europa, filmul lui Lars von Trier, proiectat în cafeneaua Institute The în cadrul Serilor filmului danez (eveniment organizat de Ambasada Danemarcei la Bucureşti). Povestea din Europa este, pe scurt, aşa: într-o Germanie zdrobită de război, prin 1945-1946, aterizează tânărul american Leopold, care urmează să lucreze pentru compania de căi ferate Zentropa. Tot ce i se întâmplă lui Leopold derulează intriga personajului aruncat într-un context ale cărui implicaţii multe şi ascunse nu le poate înţelege, prin urmare ajunge să fie folosit de cei din jur şi sfârşeşte în postura incocentului care nu nici mai ştie exact cu ce a greşit. Citeşte tot articolul