Când eram mai mică împrumutam cărţi de la biblioteca publică. Nu aveam nicio problemă cu ideea de a le returna dupa ce le citesc, ba chiar mă mândream cu faptul că niciodată nu întârziam cu termenele şi mă mulţumeam cu ideea că am putut folosi cartea exact atât cât am avut nevoie. Acum constat cu uimire că nu îmi mai surâde ideea. Nu am mai citit o cartea de la bibliotecă de mulţi ani şi evit să iau cărţi cu împrumut de la prieteni, din simplul si egoistul motiv că nu îmi place sentimentul pe care îl am când trebuie să renunţ la ele după ce termin de citit. Cert este că această dorinţă de a deţine cărţi a inspirat biblioteci impresionante şi ne transformă pe toţi în colecţionari. Pentru unii însă, obsesia merge şi mai departe. Preţul pe care sunt dispuşi să-l plătească pentru o “bucăţică de istorie” este uimitor, iar când spun “bucăţică de istorie” mă refer la cărţi cu valoarea parafată de către timp, care s-au vândut la preţuri exorbitante. Citeşte tot articolul